ICCJ. Decizia nr. 4024/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4024/2007
Dosar nr. 7413/3/2003
Şedinţa publică din 6 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC K.U.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC M. SA desemnarea unui expert pentru analiza gestiunii societăţii pârâte pe perioada mai 2002 - 2003.
Cererea reclamantei a fost respinsă prin sentinţa nr. 824 din 20 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti care a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 461 din 20 noiembrie 2004, în urma respingerii apelului declarat de reclamantă. Decizia respectivă a fost recurată de reclamantă, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4647 din 12 octombrie 2005, a admis recursul a modificat Decizia şi după admiterea apelului a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul că a admis cererea de desemnare a expertului stabilind în sarcina Tribunalului Bucureşti obligaţia de a-l nominaliza. Urmare acestei decizii, Tribunalul Bucureşti a pronunţat sentinţa nr. 8709 din 20 octombrie 2006 prin care a nominalizat expertul în conformitate cu art. 1332 (art. 136 în actuala reglementare) din Legea nr. 31/1990 şi în limitele art. 315 C. proc. civ., de care era ţinută instanţa în conformitate cu Decizia de casare a Înaltei Curţi.
Sentinţa nr. 8709/2006 a fost apelată de pârâta SC M. SA care a criticat neanalizarea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active argumentată pe pierderea de către reclamantă a dreptului de a cere desemnarea unui expert pentru verificarea gestiunii ca urmare a modificăriii intervenite în calitatea de acţionar.
Curtea de Apel Bucureşti a analizat criticile aduse sentinţei nr. 8709/2006 şi a reţinut că Înalta Curte a desemnat expert prin Decizia nr. 4647/2007 şi că instanţa de fond s-a limitat la dispoziţiile instanţei de recurs. În consecinţă, prin Decizia nr. 11/2007, Curtea de Apel a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva deciziei nr. 11/2007 a declarat recurs pârâta SC M. SA prin care fără să invoce motivele prevăzute de art. 304 pct. (1 - 9) C. proc. civ., a susţinut în esenţă că instanţele au refuzat să analizeze excepţia lipsei calităţii procesuale şi lipsa de interes pentru promovarea şi susţinerea cererii formulată de reclamant.
A mai susţinut recurenta că a dovedit cu înscrisuri faptul că intimata la data soluţionării recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al rejudecării în fond după casare nu mai deţinea poziţia de acţionar cu cel puţin 10 % din acţiuni care să-i confere dreptul de a formula o cerere privind desemnarea unui expert. S-a mai susţinut că a cerut instanţelor să admită participarea la expertiză a unui „expert parte" şi cenzurarea obiectivelor expertizei însă aceste cereri nu i-au fost soluţionate. Mai mult, a arătat în continuare recurenta, în cauză au mai fost efectuate 3 expertize contabile care au analizat aceeaşi perioadă de timp la cererea intimatei şi în fine, că administratorul reclamantei-intimate este cercetat pentru săvârşirea unor infracţiuni în dauna SC M. SA Bucureşti.
Recursul este nefondat.
1. Potrivit art. 304 pct. (1 - 9) raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ., accesul la calea de atac a recursului, este posibil numai în condiţiile legii. În acest sens din cele două articole menţionate se deduce obligaţia respectării unor condiţii de promovare a recursului care în caz de neconformare se sancţionează procedural. Din această perspectivă se observă că recurenta nu a respectat dispoziţiile mai sus arătate neindicând motivele de nelegalitate pe care şi-a spijinit criticile, şi obligaţia de încadrare a lor într-unul din motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Această obligaţie rezidă nu numai din dispoziţiile amintite ci şi din caracterul nedevolutiv al recursului, astfel că recurentul îşi poate exprima nemulţumirea numai în „tiparele impuse" de lege.
2. Criticile aduse deciziei pronunţate de instanţa de apel nu vizează nelegalitatea ci netemeinicia soluţiei iar faptul că se expun opinii şi se reiau chestiuni rezolvate irevocabil printr-o decizie anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este natură să pună instanţa în situaţia de a reconsidera chestiuni de fapt care erau anterioare soluţiei irevocabile.
3. Chestiunea desemnării unui expert solicitată în temeiul art. 1332 (135) din Legea nr. 31/1990 a fost rezolvată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în urma admiterii recursului intimatei. Prin Decizia menţionată nu se poate reţine că instanţa a casat cu trimitere hotărârile anterior pronunţate ci a soluţionat în fond cererea modificând soluţiile. Aceasta înseamnă că recurenta nu mai are posibilitatea să pună în discuţie chestiuni de fond ca şi când s-ar relua judecata în fond după casare. Potrivit deciziei numai nominalizarea expertului urma să fie făcută de Tribunal, astfel că recurenta nu putea să critice altceva decât nominalizarea expertului. Din acest punct de vedere sentinţa şi Decizia pronunţată după modificarea soluţiilor anterioare deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au aplicat corect prevederile art. 315 C. proc. civ.
4. Prelungirea procesului, care după modificarea codului de procedură civilă referitoare la astfel de proceduri este necontencioasă, nu poate fi imputată instanţei ci exerciţiului unor căi de atac fără respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce aşa cum afirmă recurenta a dus la schimbarea situaţiei acţionarului reclamant, or, drepturile procedurale trebuie să se exercite cu bună credinţă de toate părţile implicate în proces. În acelaşi sens principiile legalităţii, autorităţii de lucru judecat şi securităţii juridice, depind de respectarea de către părţile implicate în actul de justiţie a puterii de lege a hotărârilor irevocabile de care în speţă nu s-a ţinut seama.
5. Excepţiile rezolvate irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia pe care o critică recurenta, nu mai pot fi rediscutate într-un nou recurs pentru motivele expuse mai sus dar şi pentru că partea nu are deschisă calea recursului la recurs.
6. Toate celelalte chestiuni legate de evoluţia raporturilor societăţii recurente cu intimata şi administratorul acesteia nu sunt motive de nelegalitate pentru a se examina într-o cale de atac extraordinară de reformare, cu atât mai mult cu cât aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-au respectat condiţiile promovării şi susţinerii acestei căi de atac.
În consecinţă, pentru motivele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA BUCUREŞTI, împotriva deciziei nr. 11 din 15 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4025/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3931/2007. Comercial → |
|---|
