ICCJ. Decizia nr. 408/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.408/2007
Dosar nr. 6167/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 752 din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA cu sediul în Bacău în contradictoriu cu pârâtele SC P. SRL MUNTENII DE SUS şi SC T.I. SRL VASLUI ambele cu sediul în Judeţul Vaslui; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC P. SRL în calitate de vânzătoare şi SC T.I. SRL VASLUI în calitate de cumpărătoare, autentificat de Biroul Notarului Public S.M. sub nr. 718 din 22 februarie 2002 şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 21 din 20 februarie 2006, a admis apelurile formulate de reclamanta şi pârâta împotriva hotărârii instanţei de fond pe care a anulat-o şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui, judecător sindic pentru rejudecarea cauzei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că excepţia privind necompetenţa materială a primei instanţe, Tribunalul Vaslui, secţia comercială, este întemeiată.
Că acţiunea exercitată de lichidatorul judiciar al reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare trebuia să fie soluţionată de un judecător sindic al Tribunalului Vaslui conform competenţei stabilite de art. 6 şi 60 din Legea nr. 64/1995.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA Bacău a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat casarea acesteia cu trimiterea cauzei pentru soluţionarea în fond a apelului.
A susţinut recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că litigiul trebuia să fie soluţionat de un judecător sindic întrucât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 64/1995 care se referă la acţiunea lichidatorului judiciar pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.
Contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate a fost constatată de Tribunalul Vaslui nu a fost încheiat de debitor, ci de SC P. SRL şi SC T.I. SRL, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei potrivit dreptului comun şi nu conform Legii nr. 64/1995.
S-a invocat că în raport de dispoziţiile art. 176 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi art. 87 C. proc. civ., apelul formulat de administratorul statutar nu poate fi calificat ca fiind introdus, în numele societăţii falite, deoarece aceasta este reprezentată doar de lichidatorul judiciar, iar administratorul statutar nu are calitate procesuală în prezentul litigiu.
A precizat recurenta că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că cererea s-a formulat în numele societăţii falite deoarece G.C. administratorul statutar al societăţii SC G.M. SRL Vaslui nu a avut calitate procesuală la instanţa de fond.
Prin întâmpinare intimata SC T.I. SRL cu sediul în Vaslui a solicitat respingerea recursului întrucât în mod corect instanţa de apel a admis cererea formulată de SC G.M. SRL prin administratorul său care a acţionat împotriva lichidatorului şi i-a contestat calitatea de reprezentant al societăţii în litigiul de faţă.
Recursul este fondat.
Acţiunea înregistrată la 1 noiembrie 2004 la Tribunalul Vaslui a fost formulată de SC G.M. SRL VASLUI prin lichidator judiciar SC C.E. SA Bacău, întrucât prin sentinţa nr. 125 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui s-a dispus începerea procedurii de faliment a debitoarei SC G.M. SRL.
Ulterior, pe parcursul soluţionării litigiului s-a închis procedura de lichidare judiciară, astfel cum rezultă din Decizia nr. 689 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Aşa fiind, lichidatorul judiciar al SC G.M. SRL VASLUI, respectiv SC C.E. SA Bacău nu mai avea calitatea să declare recurs împotriva deciziei instanţei de apel.
De menţionat că cererea de apel împotriva sentinţei instanţei de fond, a fost corect formulată de SC G.M. SRL VASLUI şi SC P. SRL prin administrator conform dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 31/1990.
Decizia instanţei de apel prin care s-a anulat sentinţa Tribunalului Vaslui (ca instanţă de drept comun) şi s-a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Vaslui, judecător sindic pentru rejudecarea cauzei este nelegală, cât timp la data pronunţării acesteia, era închisă procedura de lichidare judiciară împotriva debitoarei SC G.M. SRL, aşa cum rezultă din hotărârea Curţii de Apel Iaşi.
Faţă de considerentele reţinute urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamanta, să se caseze Decizia instanţei de apel şi să se trimită cauza la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea în fond a apelului.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere şi celelalte apărări invocate de recurentă, cum ar fi cea privind achitarea debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.M. SRL VASLUI, împotriva deciziei nr. 21 din 20 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru soluţionarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3143/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3371/2007. Comercial → |
|---|
