ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 405/2007
Dosar 2783/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 191 din 22 martie 2005 a Tribunalului Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active formulate de pârâtă; s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.N. SRL GALAŢI în contradictoriu cu pârâta SC O. SA BUCUREŞTI prin SC O. SA, sucursala GALAŢI şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de SC H. SA BRĂILA; pârâta a fost obligată la 37.500 dolari S.U.A. echivalent în lei reprezentând cheltuieli de salvare şi măsuri de diminuare a pagubei şi la 35.501.250 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia comercială nr. 135 din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC O. SA împotriva hotărârii instanţei de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că între intimata-reclamantă şi apelanta pârâtă s-a încheiat un contract de asigurare, respectiv poliţa de asigurare – reasigurare seria D nr. 016728 în valoare toatlă de 37.500 dolari S.U.A. pentru perioada 6 noiembrie 2000 – 5 decembrie 2003, bunul asigurat fiind barja nr. 15295, cu clauză că beneficiarul despăgubirii este SC G.N. SA împotriva pierderii totale cu clauză pentru asigurarea corp navă pentru pierdere totală avarie comună şi avarie particulară.
Că reclamanta a devenit proprietara barjei ce a constituit obiectul asigurării în baza contractului de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare şi a actului adiţional din 6 aprilie 2000, încheiate cu SC G.N. SA, aşa încât aceasta are calitate procesuală activă.
În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a reţinut că producerea riscului asigurat nu poate fi imputat reclamantei, evenimentul s-a datorat având cumul de factori şi condiţii generate de forţele naturii, care nu puteau fi prevăzute de armator.
Cu privire la cheltuielile efectuate cu operaţiunile de ranfluare a barjei 15295 s-a reţinut că operaţiunea de ranfluare face parte din operaţiunea mai largă de salvare a navei pentru care sunt acordate despăgubiri în baza contractului de asigurare încheiat între părţi.
Împotriva acestei decizii pârâta SC O. SA BUCUREŞTI a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. şi a solicitat casarea celor două hotărâri şi după rejudecare respingerea acţiunii reclamantei pentru lipsa calităţii procesuale active, iar pe fond respingerea acesteia ca nefondată.
Intimata-reclamantă şi intervenienta în nume propriu au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanta are calitate procesuală activă fiind proprietarul navei la data producerii evenimentului, căreia i se cuvincheltuielile de salvare a navei, iar operaţiunea de ranfluare reprezintă în realitate o acţiune de salvare a acesteia aşa cum s-a reţinut de instanţa de apel.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că ambele instanţe nu au examinat în spiritul legii excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei la data producerii evenimentului 20 aprilie 2003, întrucât nava a fost vândută acesteia la 11 august 2003, deci la data evenimentului nu era proprietara navei. Că beneficiarul despăgubirii este SC G.N. SA GIURGIU conform poliţei de asigurare şi aceasta a vândut nava ulterior reclamantei, fără însă a o împuternici pentru a solicita despăgubirea sau a promova acţiunea.
Reclamanta SC MN. SRL GALAŢI a încheiat la 12 mai 1999 contractul nr. 4841 de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare prin care a cumpărat barja nr. 15295 de la SC G.N. SA GIURGIU.
Ulterior acesta a fost modificat prin actul adiţional nr. 3663 din 6 aprilie 2000 prin care la Cap.II art. 4 pct. b s-a prevăzut că utilizatorul răspunde pentru toate riscurile exploatării şi orice altă pagubă.
Potrivit clauzei stipulată în contract la art. 4 lit. f) reclamanta a încheiat cu pârâta SC O. SABUCUREŞTI, societate de asigurare-reasigurare un contract de asigurare a barjei 15295, respectiv poliţa de asigurare-reasigurare seria D nr. 016728 în valoare totală de 37.500 dolari S.U.A. valabilă pe perioada 6 noiembrie 2000 – 5 decembrie 2003.
Contractul s-a încheiat între pârâta SC O. SAîn calitate de asigurator, reclamanta G. SRL GALAŢI în calitate de asigurat cu menţiunea că beneficiarul despăgubirii este G.N. SA GIURGIU împotriva pierderii totale H.M. cu clauze pentru asigurare corp navă pe perioadă pierdere totală, avarie comună şi avarie particulară (inclusiv salvare, cheltuielile de salvare şi măsură de diminuare a pagubelor).
Ulterior, prin plata ratelor contractului de leasing, inclusiv a ratei reziduale intimata-reclamantă a devenit proprietara bunului asigurat la data de 18 iulie 2003.
În raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România astfel cum a fost modificată,în mod corect ambele instanţe au reţinut că reclamanta este titularul dreptului real prin cumpărarea barjei şi deci are calitate procesuală activă.
De menţionat că intimata-reclamantă are calitatea de asigurat în contractul de asigurare încheiat cu recurenta-pârâtă (poliţa de asigurare) iar cu ocazia concilierii directe recurenta-pârâtă nu a invocat nici un moment lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, a contestat numai că scufundarea barjei 15295 s-ar datora unui risc asigurat potrivit poliţei de asigurare.
Recurenta a susţinut în al doilea motiv de recurs că ambele instanţe au reţinut în mod greşit că barja 15295 a fost asigurată pentru avarie comună şi particulară şi i-au acordat reclamantei suma de 37.500 dolari S.U.A. cu titlu de cheltuieli de salvare şi măsuri de diminuare a pagubei, întrucât din cuprinsul poliţei rezultă că nava a fost asigurată numai pentru pierdere totală.
Că din adresele 1751 din 27 octombrie 2003 şi 860 din 1 iulie 2003 rezultă că barja se afla pe linia de plutire, după producerea evenimentului „şi apoi a fost vândută, deci dauna totală" nu s-a produs şi despăgubirea s-a acordat fără temei legal.
Nici această critică nu este întemeiată.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul întocmit de Căpitănia Portului Brăila, actele încheiate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi raportul de expertiză tehnică navală efectuat de expert O.C., a rezultat că scufundarea barjei 15295 s-a datorat unor evenimente naturale cantitatea de apă provenită din crestele valurilor, care au lovit bordul tribord timp de două zile şi care a fost absorbită de marfa din magazie şi care în final au determinat scufundarea navei.
S-a reţinut de expert că în perioada 10 aprilie – 20 aprilie 2003 apele Dunării au crescut cu cca. 63 cm, curentul apei a antrenat golirea magaziei de marfă şi a avut drept consecinţă scufundarea totală a barjei în ziua de 20 aprilie 2003.
Afirmaţia recurentei că nava a fost asigurată numai pentru pierdere, totală şi în mod greşit i s-au acordat intimatei-reclamante cheltuielile de salvare şi măsuri de diminuare a pagubei va fi înlăturată întrucât nu are suport probator.
Potrivit pct. 9.1 din condiţiile de asigurare a navei H.M. „asigurarea acoperă contribuţia navei la cheltuielile de salvare", care nu au fost contestate de recurentă, dar aceasta a susţinut că ele nu trebuie să fie confundate cu cheltuielile de ranfluare ce au fost pretinse în speţa de faţă, ca fiind necesare pentru scoaterea barjei la suprafaţă.
În mod corect ambele instanţe au reţinut că cele două noţiuni de „salvare" şi „ranfluare" trebuie să fie interpretate potrivit definiţiei dată de Lexicomil Maritim Englez (depus în copie la dosar).
Astfel, operaţiunea de salvare (a navelor înecate sau eşuate) cuprinde pe de o parte operaţiunea de dezeşuare (scoaterea de pe uscat a unei nave care are găuri de apă sau alte avarii) iar pe de altă parte ranfluarea (scoaterea navelor scufundate).
Deci, operaţiunea de scoatere a barjei 15295 scufundată efectuată de intervenienta SC H. SA BRĂILA (operaţiune de ranfluare) face parte din operaţiunea de salvare a navei şi pentru care aceasta a fost asigurată de intimata-reclamantă potrivit contractului de asigurare încheiat între părţi.
Pentru toate considerentele reţinute, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.
Se va lua act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA BUCUREŞTI prin SC O. SA, sucursala GALAŢI, împotriva deciziei nr. 135/ A din 18 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Ia act că intimata-reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 417/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 394/2007. Comercial → |
|---|
