ICCJ. Decizia nr. 43/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 43/2007
Dosar nr. 11586/1/2006
Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului prahova, înregistrată la data de 29 iunie 2005 la nr. 4744, reclamanta SC C.T.N. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.L.C.M. solicitând ca acesta să fie obligat să încheie cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul, proprietatea acestuia, în suprafaţă de 16.228 m.p., situat în comuna Măneciu; să plătească suma de 2.000.000 lei pe fiecare zi întârziere, cu titlu de daune cominatorii, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa şi până la încheierea efectivă a menţionatului contract de vânzare-cumpărare şi cheltuielile de judecată.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins acţiunea reclamantei, ca fiind neîntemeiată, prin sentinţa nr. 483, pronunţată la data de 31 octombrie 2005, în dosarul nr. 4744/2005, reţinând, în principal, că instanţa judecătorească nu poate interveni pentru a suplini voinţa unei părţi, cu atât mai mult cu cât art. 44 alin. (2) din Constituţia României garantează şi ocroteşte proprietatea indiferent de titular.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 152, pronunţată la data de 2 iunie 2006, în dosarul nr. 754/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a considerat că instanţa de fond a stabilit, în mod corect, că instanţa nu se poate substitui voinţei părţilor şi că intimatul-pârât, în calitate de proprietar al terenului în litigiu, stabilit prin expertiză topometrică, nu poate fi obligat să-l înstrăineze la preţul solicitat de apelanta reclamantă, deoarece dreptul său de proprietate este ocrotit şi garantat de lege, conform art. 44 alin. (2) din Constituţia României şi a reţinut că reclamanta nu a formulat un capăt subsidiar al acţiunii privind terenul necesar folosirii normale a construcţiilor pe care le-a cumpărat la licitaţia publică din data de 26 februarie 2001, iar din concluziile expertizei întocmite de A.F. rezultă că întregul teren în suprafaţă de 16.228 mp, ce deserveşte C.T.N., este traversat de reţele de energie electrică, de canalizare, de alimentare cu apă, neputând fi divizat.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, SC C.T.N. SRL invocând, în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel nu oferă o motivare argumentată soluţiei pronunţate, ignorând cele două expertize topometrice efectuate în cauză, prin care s-a stabilit preţul de circulaţie al terenului în discuţie, ce deserveşte, în întregime, c.T.N., aşa încât referirea la lipsa unui capăt de cerere subsidiar nu poate fi reţinută, şi a nesocotit faptul că, în speţă, doar formularea cererii de chemare în judecată, poate rezolva diferendul dintre părţi privind exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului, respectiv, asupra construcţiilor şi amenajărilor situate pe acesta, aspecte care se circumscriu motivului de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta neprecizând relevanţa pe care o are evocarea fondului cauzei, prin susţinereacererii de chemare în judecată, faţă de Decizia atacată şi de cerinţele art. 304 pct. 1 - 9 raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de control judiciar argumentând, amplu, de ce consideră ca fiind legală şi temeinică soluţia instanţei de fond, aşa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Este de observat că recurenta nu a dezvoltat, conform cerinţelor legale, motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., iar criticile vizând nepronunţarea asupra unor probe administrate sau greşita lor interpretare constituie chestiuni de fapt ce nu mai pot face obiectul analizei instanţei de recurs după abrogarea pct. 10 şi pct. 11 ale art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T.N. SA MĂNECIU, împotriva deciziei nr. 152 din 2 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 418/2007. Comercial → |
|---|
