ICCJ. Decizia nr. 394/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 394/2007
Dosar nou nr. 4831/1/2002
(dosar vechi nr. 2315/2002)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 9 octombrie 2002, contestatoarea SC I.I. SRL BUCUREŞTI cu sediul social în Bucureşti a solicitat admiterea contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 5637 din 3 octombrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, cu motivarea că la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2002 procedura de citare cu această parte a fost viciată, atât prin modul în care a fost completată citaţia cât şi prin lipsa semnăturii, ştampilei, a actului de identitate şi a calităţii celui care a fi trebuit să primească citaţia, fiind invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele expuse şi temeiul de drept precizat, urmează a respinge contestaţia în anulare, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente, rezultă că prin Decizia civilă nr. 5637 din 3 octombrie 2002 secţia comercială a Curţii Supreme de Justiţie a admis recursul declarat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 323 din 1 martie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul aceleiaşi părţi, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 7380 din 15 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti şi a obligat pârâta SC I.I. SRL BUCUREŞTI la plata sumelor de 11.840 dolari S.U.A. reprezentând debit şi 73.036 dolari S.U.A. cu titlu de penalităţi, respectiv echivalentul lor în lei la data executării.
Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 19 septembrie 2002, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 3 octombrie 2002. De remarcat că pentru termenul din 19 septembrie 2002, când au avut dezbaterile, intimata pârâtă SC I.I. SRL BUCUREŞTI a lipsit, deşi procedura de citare cu aceasta era legal îndeplinită, cu menţiunile pe procesul verbal al agentului procedural că la sediul societăţii a fost găsită secretara, care a semnat de primirea citaţiei şi a aplicat ştampila societăţii comerciale respective.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 92 C. proc. civ., comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi a asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se referă primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Este unanim admis, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, că citaţia, ca act scris, se defineşte prin câteva atribute: este un act oficial, care provine de la autoritatea judecătorească, fiind transmisă din oficiu, iar judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel, (art. 85 C. proc. civ.), este un act probator, cât priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei; este un act solemn sau ad validitatem, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât procesul verbal de primire a citaţiei [(art. 92 alin. (1) C. proc. civ.)]; este un act autentic, aşa încât alterarea cuprinsului său poate constitui infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.
Având asemenea atribute, cuprinsul şi modalităţile de comunicare a citaţiei, au fost minuţios şi imperativ reglementate în conţinutul art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., în sensul că obligatoriu, printre altele ea trebuie să precizeze numele, domiciliul şi calitatea celui citat, sub regimul sancţionator al nulităţii. Această nulitate a actului de procedură atrage nevalabilitatea lui şi drept consecinţă el încetează să producă efectele pentru care a fost făcut din cauza neobservării sau încălcării condiţiilor prevăzute de lege pentru realizarea lui.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I.I. SRL BUCUREŞTI cu sediul social în Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 5637 din 3 octombrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, nefiind îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 317 pct. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC I.I. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 5637 din 3 octombrie 2007 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 405/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 550/2007. Comercial → |
|---|
