ICCJ. Decizia nr. 2700/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2700/2007
Dosar nr. 934/1/2007
Şedinţa publică din 20 septembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 95 din 1 februarie 2006, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea, completată şi precizată, formulată de reclamantul F.M., în contradictoriu cu pârâţii SC P. SRL, SC P. SA şi L.M. şi a admis cererea de intervenţie formulată de reclamant în contradictoriu cu intervenienţii SC I.P.I.P. SA, SC I. SA, SC M.I. SA, SC C. SA, SC D.I. SRL, C.C.I. PRAHOVA şi, în consecinţă.
- a constatat nulitatea absolută a procesului verbal al asociaţilor din 25 iulie 2002 al SC P. SA şi ca o consecinţă, a constatat nulitatea parţială a SC P. SA privind asocierea SC P. SRL la constituirea acesteia;
- a dispus suspendarea drepturilor şi obligaţiilor care aparţin şi incumbă SC P. SRL în calitate de acţionar al SC P. SA până la soluţionarea irevocabilă a litigiului;
- a respins restul pretenţiilor formulate de reclamant.
Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins:
excepţia de inadmisibilitate a cererii introductive;
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC P. SA.
- excepţia de nulitate a cererii introductive pentru insuficientă timbrare;
- excepţia de necompetenţă generală a instanţelor judecătoreşti privind cererea de revocare a administratorului;
- excepţia de inadmisibilitate a cererii în constatarea nulităţii absolute a procesului verbal al asociaţilor din 25 iulie 2002;
- excepţia lipsei legitimării procesuale a intervenientelor;
- excepţia de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulităţii absolute parţiale a SC P. SA;
- excepţia prematurităţii cererii incidentale în pretenţii;
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului pentru cererea în despăgubiri.
Instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei că, în vederea constituirii SC P. SA, s-a depus la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Prahova, procesul verbal al asociaţilor în care se menţionează că la data de 25 iulie 2002 s-a întrunit A.G.A. care a hotărât participarea societăţii P. SRL ca acţionar la înfiinţarea consorţiului P., procesul-verbal fiind semnat de un singur asociat, pârâtul L.M.
În condiţiile în care, la data de 25 iulie 2002, nu s-a ţinut şi nu s-a convocat o adunare generală, care să autorizeze participarea SC P. ca acţionar în consorţiu, instanţa de fond a apreciat că în absenţa unei voinţe exprimată de SC P., procesul-verbal este lovit de nulitate.
Aşa fiind, nulitatea procesului-verbal determina nulitatea absolută parţială a actului constitutiv al societăţii, lipsindu-i affectio societatis, potrivit art. 948 pct. 2 C. civ., principiul nulităţii actelor subsecvente şi art. 56 lit. a) din L.S.C.
Respingerea capătului de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară a avut ca fundament dispoziţiile art. 58 şi 59 din Legea nr. 31/1991 R, cu referire la efectele nulităţii societăţii ce nu pot opera ex tunc, prin derogare de la dreptul comun.
Cu referire la excepţia de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulităţii absolute parţiale a SC P. SA, instanţa de fond a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 56 şi urm. din Legea nr. 31/1990, dar şi a dispoziţiilor relative la materia nulităţilor actelor juridice. Se reţine astfel că, fiind vorba de o nulitate parţială, care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin regularizarea societăţii.
Cu privire la excepţia lipsei legitimării procesuale a intervenientelor, instanţa de fond a avut în vedere - calitatea de acţionar a intervenientelor la SC P. ce justifică astfel legitimarea procesuală, intervenientele putând pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi referitor la legitimarea procesuală a intervenientei SC I. SA, în plus, instanţa de fond reţinând că modificările cuprinse în A.G.E.A. din 24 mai 2004 nu au fost înregistrate la O.R.C. Prahova.
Împotriva sentinţei de fond au declarat apel pârâţii SC P. SA, SC P. SRL Ploieşti, L.M. şi intervenienta SC I. SA.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 138/ Ap din 14 noiembrie 2006, a respins apelurile, ca nefondate.
Instanţa de apel, analizând criticile formulate atât din perspectiva nelegalităţii, dar şi a netemeiniciei soluţiei adoptate de instanţa fondului, a reţinut, în esenţă că, în mod corect prima instanţă a apreciat asupra normelor de drept incidente în speţă acordând înscrisurilor aflate la dosarul cauzei valoarea probatorie adecvată.
Relativ la modul de soluţionare al excepţiei de inadmisibilitate a cererii incidentale în constatarea nulităţii absolute parţiale a SC P. SA, instanţa de control a reţinut în esenţă aceeaşi motivare cu cea a instanţei de fond constatând incidente în speţă dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990.
În fine, relativ la critica ce a vizat soluţia adoptată de instanţă cu referire la lipsa legitimării procesuale a intervenientelor, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect instanţa de fond a apreciat asupra calităţii de acţionar ale intervenientelor la SC P. SA, în raport de înscrisurile emise de O.R.C. Prahova, certificatul de menţiuni depus în faza procesuală a apelului nefiind apt să conducă la desfiinţarea sentinţei de fond întrucât acestea nu exista la momentul pronunţării soluţiei.
Împotriva deciziei din apel intervenienta SC I. SA Ploieşti a declarat recurs invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate şi a sentinţei de fond, în sensul admiterii excepţiei de inadmisibilitate a cererii în constatarea nulităţii parţiale a SC P. SA şi a excepţiei lipsei legitimării procesuale a SC I. SA Ploieşti în calitate de intervenient în interes propriu.
În dezvoltarea criticilor, recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a legii în sensul că, în mod greşit instanţele au apreciat cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 56 lit. a) – h) din Legea nr. 31/1990 în condiţiile în care motivele invocate de reclamant nu se subscriu celor 8 cazuri de nulitate prevăzute de legea societăţilor comerciale.
În acelaşi sens, recurenta a susţinut că instanţele în mod greşit au apreciat asupra nulităţii parţiale a societăţii având în vedere nulitatea absolută a procesului verbal al asociaţilor din 25 aprilie 2002, având în vedere că, în cazul societăţilor comerciale, cauzele de nulitate sunt prevăzute în mod expres în dispoziţiile legii speciale, în speţă nefiind incidente regulile dreptului comun.
Greşita apreciere a instanţelor asupra lipsei consimţământului, ca şi cauză de nulitate, reprezintă tot o aplicare greşită a legii în condiţiile în care, condiţia consimţământului nu este prevăzută expres de Legea nr. 31/1990 R.
Relativ la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale a recurentei, se susţine că instanţele au ignorat faptul că, intenţia de cesionare a acţiunilor deţinute de recurentă în cadrul SC P. SA, s-a manifestat încă de la data de 15 aprilie 2004, dată în raport cu care nu mai putea subzistă calitatea procesuală reţinută de instanţă.
În fine recurenta a susţinut că aspectele reţinute de instanţă cu referire la împrejurarea că la data de 25 mai 2004 prin Hotărârea A.G.E.A. s-a adoptat preluarea acţiunilor deţinute de SC I. SA Ploieşti şi împărţirea acestora în cote egale, şi că numai la 14 februarie 2006 au fost finalizate formalităţile la O.R.C. Prahova, nu putea conduce la stabilirea calităţii de parte în cauză.
Examinând cauza din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente.
Recurenta a invocat cazul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce prevăd că modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru evocarea acestui motiv se cere, potrivit textului de lege evocat, ca recurenta să arate, în cuprinsul cererii sale, dispoziţiile legale ce au fost încălcate de instanţă ori textul de lege interpretat ori greşit aplicat la speţa dedusă judecăţii.
Deşi recurenta invocă o greşită aplicare a legii, din dezvoltarea criticilor rezultă, în fapt, modul de interpretare al dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 31/1990 R ce reglementează cazurile ce atrag nulitatea societăţilor comerciale.
Însă, dacă s-ar admite că trimiterea la dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 1990 R ar putea fi analizată potrivit motivului arătat, tot nu s-ar putea reţine critica recurentei având în vedere, pe de o parte că această susţinere a fost supusă controlului judiciar în apel şi, pe de altă parte, aşa cum în mod corect instanţa a reţinut, actul constitutiv este nul parţial lipsindu-i o condiţie esenţială prevăzută de lege, lipsa consimţământului.
Aşa fiind, în mod corect s-a reţinut incidenţa în speţă a cazului de nulitate prevăzut de art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990 R, situaţie în care se impunea constatarea nulităţii parţiale a societăţii.
Nefondate apar şi susţinerile recurentei ce vizează legitimarea sa procesuală, în condiţiile în care, aşa cum instanţele au solicitat, simpla calitate de acţionar a recurenteila SC P. SA era suficientă pentru justificarea legitimităţii procesuale.
Mai mult, în mod corect instanţa de apel a apreciat cu privire la calitatea procesuală a intervenientei în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit cărora menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în Registrul Comerţului ori de la publicarea în M. Of. al României.
Cum menţiunea cesiunii acţiunilor deţinute de recurentă la SC P. SA nu era înregistrată în Registrul Comerţului la data pronunţării sentinţei apelate, această probă fiind administrată numai în apel, în mod corect instanţa a apreciat că intenţia de cesionare este lipsită de relevanţă având în vedere dispoziţiile exprese din legea Registrului Comerţului, cu referire la opozabilitatea unei atare menţiuni.
În adoptarea acestei soluţii, Înalta Curte va avea în vedere şi sentinţa nr. 650 din 25 aprilie 2007 prin care Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus dizolvarea SC P. SA pentru neîndeplinirea obligaţiilor impuse de Legea nr. 31/1990 R cu referire la majorarea capitalului social.
În consecinţă, pentru considerentele ce prevăd, Înalta Curte în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenienta SC I. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 138 din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în dosarul nr. 378/C/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2703/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2696/2007. Comercial → |
|---|
