ICCJ. Decizia nr. 4136/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4136/2007
Dosar nr. 2378/1/2007
Şedinţa publică din14 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11687 din 14 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti a admis cererea reclamantei S.D.C. SRL din Republica Moldova formulată în contradictoriu cu SC M.P.I. SRL Bucureşti având ca obiect recunoaşterea şi încuviinţarea în România a hotărârii din 22 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Economică din Republica Moldova.
Sentinţa menţionată a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, care prin Decizia nr. 607/2005 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC M.P.I. SRL Bucureşti şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a respins, ca nefondat, recursul aceleiaşi pârâte pronunţând Decizia nr. 1819 din 24 mai 2006 în dosarul nr. 13250/1/2005 (nr. vechi 3218/2005).
Pârâta SC M.P.I. SRL Bucureşti prin lichidatorul judiciar SC I.S.D.G.C. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1819 din 24 mai 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., în argumentarea cărora s-a invocat omisiunea de a se cerceta toate motivele de recurs, înscrisurile şi probele administrate, ceea ce în opinia contestatoarei a dus la o soluţie greşită.
După analiza motivului invocat de contestatoare, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare. Prin Decizia nr. 1022 din 7 martie 2007, Înalta Curte a reţinut că nu se constată nicio omisiune în analiza motivelor de recurs şi că eventualele greşeli de judecată nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei în anulare.
Împotriva aceleiaşi decizii nr. 1819/2006, pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost formulată şi cerere de revizuire pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins-o prin Decizia nr. 2107 din 31 mai 2007 constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de revizuienta pârâtă SC M.P.I. SRL Bucureşti.
Împotriva deciziei nr. 1022/2007 pronunţată de Înalta Curte în dosarul nr. 8843/1/2006, a formulat contestaţie în anulare pârâta SC M.P.I. SRL prin care în temeiul art. 318 şi 320 alin. (3) C. proc. civ., a solicitat casareadeciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a tuturor deciziilor care o preced pentru motivul că toate instanţele începând cu Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 105/1992, întrucât nu au avut în vedere faptul că instanţa de la Chişinău Republica Moldova a încălcat dispoziţiile art. 212 C. proc. civ., al Republicii Moldova.
Contestatoarea a analizat considerentele deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia în anulare împotriva deciziei nr. 1819/2006 pronunţată de aceeaşi instanţă în recurs şi a ajuns la concluzia că nu au fost analizate motivele de recurs, motivele contestaţiei în anulare formulată în dosarul nr. 8843/1/2006, concluziile scrise şi notele scrise depuse în sprijinul susţinerilor sale.
Potrivit contestatoarei, nu au fost analizate corect motivele contestaţiei în anulare prin care s-a invocat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca fiind încălcat de instanţa de recurs precum şi de instanţele anterioare, încălcare ce a dus la neanalizarea materialului probator şi la pronunţarea unei soluţii, care nu reflectă realitatea.
A mai fost invocată în sprijinul susţinerilor contestatoarei şi citarea greşită a art. 320 C. proc. civ., pentru respingerea primei contestaţii în anulare precum şi faptul că nu a fost formulată contestaţia în anulare prin lichidator judiciar cum greşit s-a reţinut prin Decizia nr. 1022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Asupra contestaţiei în anulare Înalta Curte va reţine:
1.Faţă de temeiul legal invocat, art. 318 C. proc. civ., este evident că s-a promovat o contestaţie în anulare specială ceea ce impune mai întâi analiza condiţiilor de admisibilitate pentru motivarea şi susţinerea acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
Art. 318 C. proc. civ., prevede că: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".
Din cuprinsul prevederilor mai sus redate rezultă că sunt două condiţii de admisibilitate a acestei contestaţii.
- hotărârea să fie pronunţată în recurs.
- contestatorul să-şi sprijine contestaţia în anulare pe unul din motivele arătate expres şi limitativ de art. 318 C. proc. civ.;
- În speţă, se constată că prin contestaţia în anulare a fost atacată Decizia nr. 1022/2007 pronunţată în soluţionarea altei contestaţii în anulare pe care a formulat-o aceeaşi parte împotriva deciziei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs. Prin urmare, prima condiţie de admisibilitate cerută de art. 318 C. proc. civ., nu este îndeplinită întrucât textul precizează in terminis că pot constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale numai deciziile pronunţate în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului.
- Cea de-a doua condiţie decurge cu necesitate din cea dintâi întrucât ambele teze „dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale" şi omisiunea din greşeală de a cerceta „vreunul din motivele de modificare sau casare" se referă la judecarea recursului.
În cazul de faţă aşa cum s-a arătat mai sus a fost atacată Decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de aceeaşi parte.
2. Contestaţia în anulare specială nu este un mijloc de reformare a altei decizii pronunţată în contestaţia în anulare şi nici a deciziei pronunţată în recurs întrucât procedural sunt stabilite condiţii speciale de promovare a acesteia prin care se urmăreşte numai retractarea hotărârii a cărei anulare se cere prin promovarea acestei căi extraordinare de atac fără să se pună la îndemâna părţilor un mijloc de a ajunge pe cale ocolită la rejudecarea contestaţiei în anulare anterior respinse sau a recursului împotriva căreia a fost îndreptată prima contestaţie în anulare.
Sub acest aspect se poate observa din motivarea contestaţiei în anulare, că s-au criticat considerentele deciziei pronunţată în contestaţia în anulare precedentă, iar pe cale de consecinţă toate hotărârile anterior pronunţate cu citarea unor texte din Legea nr. 105/1992 cât şi din codul de procedură al Republicii Moldova cerându-se în final o reanalizare a probelor într-o nouă judecată în fond.
Pe lângă faptul că motivarea deciziei pronunţată în contestaţia în anulare precedentă, pe care contestatorul o consideră neconvingătoare şi greşită prin faptul neexaminării înscrisurilor aflate la dosar sau a interpretării greşite a probelor, excede cazurilor limitativ şi expres prevăzute pentru formularea contestaţiei în anulare specială, dezvoltarea în continuare a criticilor pe chestiuni de fond şi de interpretare a unor dispoziţii legale demonstrează că se urmăreşte prin contestaţia în anulare rejudecarea fondului şi nu înlăturarea omisiunilor în cercetarea motivelor de modificare sau de casare şi respectiv a greşelilor materiale.
3. Prin reiterarea criticilor din contestaţia precedentă şi a celor din căile de atac precedente, ordinare şi extraordinare, contestatorul a dat contestaţiei în anulare caracter devolutiv fără să observe că se află într-o cale de atac extraordinară, de retractare care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor judecăreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal. Altfel spus, în cadrul contestaţiei în anulare, nu se judecă acţiunea ca atare şi nu se examinează temeinicia susţinerilor părţilor cu privire la drepturile lor subiective, ci se verifică dacă judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau a unei omisiuni în cercetarea motivelor de casare. Aşa cum s-a arătat mai sus această situaţie nu se regăseşte în speţă întrucât contestaţia în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunţată într-o contestaţie în anulare precedentă, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
5. Inadmisibilitatea prezentei contestaţii în anulare trebuie privită şi prin prisma art. 321 C. proc. civ., potrivit căruia „Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive care au existat la data celei dintâi".
În acest sens este de reţinut faptul că în speţă contestatorul a înţeles să „reactiveze", în totalitate motivele contestaţiei în anulare precedente. Aceasta demonstrează alături de criticile invocate, că se reiterează aceleaşi motive care au existat la data celei dintâi şi că formularea unei astfel de cereri intră în sfera abuzului procedural pe care legiuitorul a voit să-l înlăture prin introducerea articolului mai sus citat.
Faţă de cele ce preced, nu s-a mai dat eficienţă susţinerii potrivit căreia societatea contestatoare nu a stat în instanţa precedentă prin lichidator judiciar, chestiune în faţa căreia persoana fizică prezentă în acest proces trebuia să demonstreze în condiţiile în care societatea este în procedura de insolvenţă, că i-a fost recunoscut dreptul de administrare şi reprezentare. Din acest punct de vedere nu pot fi aduse criticipentru că s-a reţinut în precedent faptul că SC M.P.I. SRL stă în instanţă prin lichidatorul judiciar.
În consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC M.P.I. SRL BUCUREŞTIprin lichidator judiciar SC I.S.D.G.C. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sectia comercială, în dosar nr. 8843/1/2006, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4128/2007. Comercial → |
|---|
