ICCJ. Decizia nr. 497/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 497/2007
Dosar nr. 4078/42/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 11 dată în Camera de Consiliu la 10 martie 2006 de Tribunalul Prahova, secţia comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei B.I.L. Nicosia şi s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din SC U. SA Ploieşti luată la 19 decembrie 2005.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC U. SA şi s-a dispus totodată efectuarea cuvenitelor menţiuni în legătură cu hotărârea luată în registrul comerţului Prahova.
În esenţă, s-a reţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 precum şi dispoziţiile art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, dispoziţii derogatorii de la Normele Legii nr. 31/1990.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 203 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că însăşi apelanta a recunoscut în motivele de apel că nu a efectuat convocarea cu respectarea dispoziţiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004, respectiv că nu a publicat convocatorul cu cel puţin 25 de zile înaintea şedinţei A.G.E.A. şi că nu a anunţat toate problemele ce urmau a fi discutate în şedinţă, fiind astfel încălcat dreptul de informare al acţionarilor.
De asemenea, s-a înlăturat susţinerea apelantei în sensul că dispoziţiile Regulamentului C.N.V.M. şi ale Legii nr. 297/2004 nu sunt obligatorii, aceste norme speciale fiind derogatorii de la dreptul comun, respectiv Legea nr. 31/1990, ale cărei norme apelanta le-a respectat.
Cât priveşte majorarea capitalului social al unei societăţi SC I. SRL al cărei asociat unic este apelanta, instanţa de apel a reţinut că această majorare trebuia aprobată în primul rând de către A.G.A. a SC I. SRL şi după aceea organul colectiv de conducere al apelantei trebuia să efectueze respectiva majorare.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că în mod greşit s-a reţinut că ea ar fi recunoscut în motivele de apel încălcarea dispoziţiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 deoarece nu rezultă o astfel de recunoaştere din apelul scris aflat în dosar.
Cât priveşte majorarea de capital în societatea SC I. SRL, recurenta consideră că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece pierde din vedere că ea este unicul asociat în această societate şi că, pentru a putea contribui la respectiva majorare trebuia ca SC U. SA să mandateze pe cineva să voteze în acest sens, aşa încât majorarea trebuia discutată în A.G.A. din SC U. SA înainte şi apoi urma să se dea curs majorării.
Menţionează recurenta că anterior, respectând aceeaşi procedură, a mai decis alte 5 majorări de capital al SC I. SRL, majorări validate de judecătorul delegat la Registrul Comerţului care au înscris respectivele majorări la O.R.C., aceasta fiind singura majorare invalidată de către instanţă.
În consecinţă, solicită menţinerea hotărârii A.G.E.A. din 19 decembrie 2005 ca fiind luată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Reclamanta a invocat nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 19 decembrie 2006 a SC U. SA pe motiv că s-au încălcat normele imperative ale art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004.
Potrivit acestor dispoziţii „convocatorul trebuie publicat cu cel puţin 25 zile anterior datei de întrunire pentru prima dată a adunării generale, precum şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990".
În speţă, convocatorul a fost publicat în M. Of. nr. 3834 din 30 noiembrie 2005, partea a IV-a, rezultând din cuprinsul acestui convocator că ordinea de zi a cuprins două puncte, respectiv aprobarea majorării capitalului social al SC I. SRL şi diverse, făcându-se menţiunea că informaţiile suplimentare se pot obţine la sediul societăţii sau la numărul de telefon indicat expres în convocator.
Din hotărârea luată la 19 decembrie 2005 rezultă că în respectiva adunare s-a discutat doar majorarea capitalului social, aşa cum se arătase în convocator, respectiv cu suma de 6.000.000 lei prin mărirea numărului de părţi sociale cu 600.000 lei a 10 lei fiecare şi că s-a împuternicit de către acţionari consilierul juridic să îndeplinească toate operaţiunile necesare punerii în practică a respectivei hotărâri.
Instanţele au apreciat în mod greşit că nerespectarea termenului menţionat în art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004 atrage nulitatea absolută a hotărârii deoarece însăşi acest text face trimitere şi la respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, dispoziţii respectate de către recurentă.
Termenul de 25 de zile anterior datei de întrunire este un termen de recomandare iar reclamanta, care a avut la dispoziţie 19 zile pentrua-şi exercita drepturile nu a probat că ar fi suferit vreo vătămare prin nerespectarea acestui termen.
Întrucât în adunarea generală respectivă nu s-a discutat altceva decât cele menţionate în convocator cu privire la majorarea capitalului social în SC I. SRL, nu se poate reţine că s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 209 din Legea nr. 297/2004 privitoare la dreptul de informare al acţionarilor, cu atât mai mult cu cât în convocator s-a menţionat locul de unde pot fi obţinute informaţii suplimentare de către cei interesaţi.
În consecinţă, Curtea apreciază ca întemeiate criticile recurentei, motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei şi va modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului aceleeaşi părţi şi schimbării în totalitate a sentinţei nr. 11/2006 a Tribunalului Prahova, în sensul că acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca nefondată.
Câtă vreme societatea recurentă este unicul asociat a SC I. SRL, Curtea apreciază că majorarea contribuţiei la capitalul acestei societăţi nu putea fi decis decât în A.G.A. din SC U. SA, aşa cum în fapt s-a şi derulat operaţiunea de majorare a capitalului social pentru că dacă nu s-ar fi hotărât de către SC U. SA o asemenea majorare, nu s-ar fi putut da mandat reprezentanţilor săi să îndeplinească această majorare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC U. SA Ploieşti, împotriva deciziei nr. 203 din 4 octombrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ecţia comercială, de contencios administrativ fiscal.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 11 din 10 martie 2006 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă în totalitate în sensul că respinge acţiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 545/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 484/2007. Comercial → |
|---|
