ICCJ. Decizia nr. 484/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 484/2007
Dosar nr. 11425/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 725 din 14 decembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 4467/2005 al Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.C. SRL Timişoara împotriva pârâtei SC B. SRL Timişoara şi în consecinţă s-a constatat rezoluţiunea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6123 din 3 august 2003 de B.N.P. C.C. şi s-a dispus radierea notării acestuia din cartea funciară a imobilului nr. 4846 aflată la B.C.F. de pe lângă Judecătoria Timişoara, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 9.243 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că prin antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6123 din 3 august 2003, reclamanta s-a obligat să vândă pârâtei, după întabulare, cota de ½ parte din imobilul denumit generic „Parc rezervoare", pentru preţul de 3.300.000.000 lei achitat integral anterior semnării actului autentic. Ulterior, printr-un alt înscris încheiat în faţa avocatului, părţile au întocmit actul de rezoluţiune a antecontractului de vânzare cumpărare, revocând astfel de comun acord promisiunea de vânzare cumpărare. Cu toate acestea, pârâta a procedat la notarea în CF a contractului iniţial, deşi acesta a fost desfiinţat.
Prin urmare, reţinând în temeiul art. 969 C. civ., că părţile prin consimţământ mutual au revocat antecontractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, motiv pentru care reclamanta a solicitat doar să se constate rezoluţiunea şi nu să se dispună rezoluţiunea în temeiul art. 1021 C. civ., şi de asemenea că nu s-a solicitat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, acţiunea a fost admisă cu consecinţa constatării rezoluţiunii antecontractului autentic şi a radierii notării imobilului din litigiu din cartea funciară.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin Decizia nr. 89 din 13 aprilie 2006 pronunţată în dosar nr. 108/2006 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de control judiciar a respins criticile pârâtei şi însuşindu-şi considerentele avute în vedere de prima instanţă, a apreciat că aceasta în mod corect a luat act de rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, reţinând în speţă, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., temei care nu permitea repunerea părţilor în situaţia anterioară, cerere care de altfel nu a fost în mod expres formulată, astfel că instanţa de fond s-a pronunţat doar în limitele investirii sale, conform art. 192 alin. (6) C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta SC B. SRL Timişoara, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi derivate din interpretarea greşită de către instanţă a dispoziţiilor art. 969 C. civ., raportat la art. 1091, 1294 şi 1295 C. civ., precum şi art. 111 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că acţiunea reclamantei în constatarea rezoluţiunii unui act autentic este inadmisibilă în condiţiile în care antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică a fost executat prin plata preţului efectuată chiar anterior autentificării antecontractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în formă autentică nu poate fi desfiinţat printr-un înscris sub semnătură privată care nu are nici valoarea unui înscris cu dată certă, în condiţiile în care acesta nu a fost înregistrat la cabinetul avocatului, redactor al înscrisului.
O altă critică vizează faptul că deşi s-a constatat rezoluţiunea antecontractului nu s-a dispus şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţele pronunţându-se doar cu privire la restituirea proprietăţii, fără a dispune şi cu privire la preţul plătit pentru imobil, creindu-se astfel posibilitatea îmbogăţirii fără justă cauză a reclamantei care a reintrat în posesia imobilului vândut, însă nu a fost obligată să restituie cumpărătorului preţul achitat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor, dar şi a excepţiei invocate din oficiu de Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2), raportat la art. 158 alin. (3) şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea, conform art. 137 C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, reţine că instanţele comerciale nu au competenţa materială în analizarea acţiunii formulată de reclamantă.
Astfel, solicitarea reclamantei de a se constata rezoluţiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, precum şi aceea de a se dispune radierea notării din CF a imobilului ce a făcut obiectul litigiului, nu se circumscrie actelor şi faptelor de comerţ astfel cum sunt definite de art. 3 şi 4 C. com., pentru a atrage competenţa instanţelor comerciale în examinarea fondului drepturilor litigioase, chiar dacă antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între două societăţi comerciale.
Concluzia rezultă din dispoziţiile art. 4 C. com., conform cărora „se socotesc ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Aşa fiind, cererea de constatare a rezoluţiunii unui antecontract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică nu are un caracter comercial, contractul astfel încheiat fiind prin definiţie un contract civil.
Din această perspectivă, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, fiind prezent motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că instanţele comerciale au soluţionat cauza fără a avea competenţa în acest sens, astfel încât recursul va fi admis ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei materiale, iar Decizia şi sentinţa vor fi casate şi cauza trimisă spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Slatina, ca instanţă civilă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa va analiza acţiunea formulată de reclamantă având în vedere şi criticile formulate în recurs cu privire la încălcarea principiului simetriei actelor juridice, constând în aceea că un act încheiat în formă autentică nu poate fi desfiinţat decât printr-un alt act încheiat în aceeaşi modalitate, urmând a administra, de asemenea, toate probele necesare şi utile pentru justa soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 89 din 13 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 725 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Olt şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Slatina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 471/2007. Comercial → |
|---|
