ICCJ. Decizia nr. 436/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 436/2007
Dosar nou nr. 5537/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1515 din 22 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2021/2005, s-a admis acţiunea reclamanţilor M.A., P.M., M.A. şi SC M.T.C. SRL formulată împotriva pârâtei SC C.M.C. SA, constatându-se nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 16 din 6 iunie 2005.
Prin aceeaşi sentinţă s-au respins: excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor persoane fizice, excepţia lipsei calităţii de reprezentat legal al SC M.T.C. SRL a numitei M.A. şi excepţia de reprezentant convenţional al aceleiaşi societăţi a avocatei S.K.
Instanţa fondului a reţinut în considerentele deciziei că reclamanţii au calitate procesuală activă în raport de obiectul acţiunii, nulitatea absolută care poate fi invocată de orice persoană interesată fără a fi necesar să aibă calitatea de acţionari.
Cu privire la celelalte două excepţii s-a constatat că M.A. are calitate de reprezentant legal al societăţii SC M.T.C. SRL, fiind administrator al acesteia, calitate în care a dat împuternicire avocatei S.K. care are calitatea de reprezentant convenţional.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că hotărârea A.G.A. din 6 iunie 2005 a fost luată de acţionarii reprezentând doar 15,269 % din capitalul social, deşi art. 14 sin Statutul societăţii prevede un cvorum de minimum ½ din capitatul social.
Că, prevederile statutare ale societăţii pârâte se circumscriu prevederilor art. 112 şi 115 din Legea nr. 31/1990, situaţie în care hotărârile au fost adoptate cu nerespectarea condiţiilor de cvorum şi majoritate, încălcându-se un interes general, încălcare pe care legea o sancţionează cu nulitatea absolută.
Apelul formulat de pârâta SC C.M.C. a fost anulat ca insuficient timbrat prin Decizia nr. 15/ A din 27 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa apelului a reţinut că apelul nu a fost legal timbrat deşi, apelanta a fost citată cu această menţiune pentru termenul din 27 februarie 2006.
Urmare neconformării obligaţiilor legale de plată a taxei de timbru s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.
În esenţă, criticile recurentei vizează nelegalitatea deciziei în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că la data declarării apelului a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 6 lei.
Consideră că, în mod nelegal, instanţa de apel a calculat şi i-a pus în vedere să dispună o taxă suplimentară de 12,30 lei, neexistând nici un temei legal cât timp, prin art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997 se prevede că „cererile în anulare sau declararea nulităţii unui act juridic se taxează cu 12 lei".
Cum taxa de timbru datorată pentru exercitarea apelului este de ½ din taxa plătită la instanţa de fond, recurenta consideră că a achitat în mod corespunzător şi în termenul util taxa de timbru.
Mai mult, se susţine că şi taxa suplimentară a fost achitată în termen util (13 februarie 2006) însă din motive obiective, dovada nu a putut fi depusă la dosar.
Recursul este fondat.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat în mod nelegal sancţiunea reglementată de prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri A.G.A. situaţie în care îşi au aplicabilitatea dispoziţiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997 în sensul cărora taxa judiciară de timbru datorată este de 12 lei.
Cum, potrivit art. 11 din aceeaşi lege, taxele pentru exercitarea căilor de atac sunt de ½ din taxa datorată pentru acţiunea soluţionată în primă instanţă se constată că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia de plată, dovadă fiind chitanţa nr. 3344 din 17 ianuarie 2006 prin care a achitat suma de 6 lei.
De asemenea, prin chitanţa depusă la fila 10 lei dosar de recurs, se confirmă susţinerea recurentei că s-a conformat şi obligaţiei dispuse de instanţă, achitând o diferenţă de 13 lei prin chitanţa nr. 10060 din 13 februarie 2006.
În atare situaţie, criticile recurentei sunt fondate atât cu privire la cuantumul taxei de timbru, în sensul că taxa de timbru datorată este de 6 lei, fiind achitată, cât şi cu privire la omisiunea instanţei de apel de a constata că obligaţia de plată a taxei a fost îndeplinită.
Este adevărat că ambele taxe au fost plătite către Primăria Miercurea Ciuc însă nu se poate reţine o culpă a pârâtei atâta timp cât instanţa apelului nu i-a pus în vedere să efectueze plata în contul corect.
Conform considerentelor expuse, Înalta Curte va admite ca fondat recursul pârâtei şi, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa Decizia atacată şi o va trimite la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C.M.C. SA împotriva deciziei nr. 15/ A din 27 februarie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 437/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 434/2007. Comercial → |
|---|
