ICCJ. Decizia nr. 437/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 437/2007
Dosar nou nr. 8675/1/2006
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Judecătoria Sinaia la 19 iulie 2005, reclamanta SC M. SA Sinaia, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sinaia, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100 din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia prin care s-a hotărât transferul de titlu gratuit, în temeiul Legii nr. 137/2002 şi HG nr. 57/2002 al activului B.S.C. Sinaia din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 20 noiembrie 2002, anterior privatizării s-a hotărât transferarea cu titlu gratuit a respectivului activ, în patrimoniul Primăriei Sinaia. A mai precizat reclamanta că unul dintre acţionarii care votaseră împotrivă a contestat hotărârea în termen legal, dar în urma judecării aceasta a fost anulată cu caracter irevocabil, astfel că în cauză operează principiile efectelor nulităţii actelor juridice şi, deci radierea dreptului de proprietate al Primăriei Sinaia asupra activului şi reîntabularea pe numele SC M. SA Sinaia.
Judecătoria Sinaia, prin sentinţa nr. 710 din 2 septembrie 2005, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia comercială, constatând caracterul nepatrimonial al acţiunii şi comercialitatea cauzei, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi al art. 4 C. com.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia comercială, la data de 15 septembrie 2005, sub nr. 6483/CCA/2005.
La termenul de judecată din 17 octombrie 2005 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, învederând că obiectul acesteia este dat de radierea dreptului de proprietate al Primăriei Sinaia asupra bazei sportive şi reîntabularea acestui activ pe numele SC M. SA Sinaia.
La termenul de judecată din 7 noiembrie 2005, reclamanta a formulat cerere de înlocuire a obiectului acţiunii, din acţiune în constatare în acţiune în realizarea dreptului, solicitând restabilirea situaţiei anterioare hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100/20 decembrie 2002.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a sa şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamatei.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 558 din 5 decembrie 2005, a respins cele două excepţii invocate iar, pe fond, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC M. SA Sinaia, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160 din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia în sensul că activul intitulat „B.S.C. Sinaia." a redevenit proprietatea reclamantei, cu cheltuieli de judecată aferente.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
- referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond a arătat că prin hotărârea atacată s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit a activului B.S.C.S. din patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei Sinaia care în mod evident este parte în raportul juridic dedus judecăţii, deci are calitate procesuală pasivă.
- în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune obiectul litigiului dedus judecăţii îl constituie repunerea părţilor în situaţia anterioară adoptării A.G.E.A. din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, instanţa de fond considerând că astfel acţiunea este supusă prescripţiei reglementată de Decretul nr. 167/1958, în termenul general de 3 ani, care începe să curgă de la data emiterii hotărârii, prin hotărâre judecătorească definitivă, astfel că în atare situaţie, tribunalul nu a putut avea în vedere susţinerile pârâtei, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.
- cu privire la fondul litigiului, instanţa a reţinut că datorită faptului că s-a anulat în mod irevocabil hotărârea A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, a SC M. SA Sinaia, prin care s-a aprobat trecerea în mod gratuit a activului B.S.C. Sinaia de la SC M. SA Sinaia către Primăria oraşului Sinaia, în mod legal şi logic părţile trebuie repuse în situaţia anterioară, că acţiunea a fost intentată pentru anularea hotărârii respective de către reclamantul acţionar la SC M. SA Sinaia, respectiv B.I.L., anulându-se hotărârea A.G.E.A. nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel Primăria oraşului Sinaia, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, insistând pe excepţia calităţii procesuale pasive, în sensul art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică.
Apelanta şi-a motivat cererea invocând faptul că transferul cu titlu gratuita dreptului de proprietate a activului B.S.C. Sinaia în favoarea domeniului public al oraşului Sinaia s-a făcut în temeiul Legii nr. 137/2002, privind accelerarea privatizării şi HG nr. 577/2002, aşa încât termenul de prescripţie pentru introducerea cererii, prin care se atacă o operaţiune sau un act de privatizare, este cel prevăzut în art. 39 şi nu cel de 3 ani, cum a apreciat în mod greşit şi neîntemeiat instanţa de fond.
A mai precizat apelanta că un motiv de nelegalitate, rezidă în stabilirea de către instanţa de fond a calităţii procesuale pasive a Primăriei Sinaia, arătând că activul a trecut în domeniul public al oraşului Sinaia şi nu al Primăriei, care este o structură funcţională cu activitate permanentă, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică.
S-au invocat dispoziţiile art. 221 din Legea nr. 215/2001 precum şi art. 2 din Legea 213/1998 privind regimul proprietăţii publice, unde se consfinţeşte faptul că unitatea administrativ teritorială, este deţinătorul patrimoniului public şi privat şi numai ea, poate exercita posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra acestora.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 77 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei Primăria Sinaia.
În pronunţarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă următoarele:
- prima instanţă în mod just şi legal, a respins cele două excepţii invocate de Primăria oraşului Sinaia, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, precum şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
- prima instanţă a sesizat în mod corect şi just faptul că Legea nr. 215/2001, privind regimul proprietăţii publice, era în vigoare la data transferului gratuit a dreptului de proprietate a bazei sportive, către Oraşul Sinaia, în înscrisurile de referinţă la primitor este trecută Primăria oraşului Sinaia şi nu Oraşul Sinaia sau consiliul local, în acest caz s-a apreciat legal, pentru opozabilitate, cât şi pentru că titulara raportului juridic dedus judecăţii este Primăria oraşului Sinaia, în mod procedural aceasta are calitate procesuală pasivă, restul afirmaţiilor fiind simple afirmaţii şi speculaţii juridice.
- cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune în mod corect prima instanţă a apreciat că Legea nr. 137/2002, privind accelerarea privatizării, nu este incidentă în cauză, fiind vorba de o repunere a părţilor în situaţia anterioară adoptării hotărârii A.G.E.A. din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia, acţiunea fiind în termenul general de prescripţie, în speţă nefiind vorba de nicio măsură de privatizare, ci un transfer cu titlu gratuit, care a fost anulat la solicitarea unora din acţionari importanţi ai SC M. SA Sinaia.
- de asemenea, s-a apreciat în mod legal şi temeinic faptul că termenul general de prescripţie de 3 ani, este incident în cauză, şi începe să curgă de la data anulării hotărârii A.G.E.A. prin hotărâre judecătorească definitivă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Primăria Sinaia, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă, următoarele aspecte:
- soluţionarea greşită a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sinaia şi a prescripţiei dreptului la acţiune, în speţă fiind incidente în opinia recurentei dispoziţiile Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, ale Legii nr. 44/1998 şi ale OUG nr. 88/1997.
- hotărârea atacată a fost pronunţată în lipsa unor dovezi din care să rezulte că prin contractul de privatizare, reclamanta ar fi dobândit şi dreptul de proprietate.
În raport de criticile formulate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate, şi pe fond să respingă acţiunea ca inadmisibilă.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Obiectul cauzei deduse judecăţii îl reprezintă, conform ultimei precizări depuse de reclamantă la instanţa de fond la termenul din 7 noiembrie 2005, repunerea părţilor în situaţia anterioară hotărârii A.G.E.A. nr. 160/ A 100 din 20 decembrie 2002 anulată prin Decizia nr. 250 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3711/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Prin hotărârea A.G.E.A. în litigiu s-a decis aprobarea transferului cu titlu gratuit al activului B.S.C. Sinaia din patrimoniul SC M. SA Sinaia în cel al Primăriei Sinaia şi nu al oraşului Sinaia prin primar, ambele instanţe reţinând în mod legal calitatea procesuală pasivă a pârâtei Primăria Sinaia în raport de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind regimul proprietăţii publice în vigoare la data efectuării transferului cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra bazei sportive unde în înscrisurile de referinţă, la primitor este trecută Primăria Oraşului Sinaia şi nu Oraşul Sinaia, respectiv Consiliul Local Sinaia.
Cât priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, aceasta a fost legal soluţionată de instanţa de apel, aceasta apreciind corect că, în raport de natura cauzei, în speţă este incident termenul general de prescripţie de 3 ani şi nu cel special prevăzut de Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării întrucât cauza dedusă judecăţii nu are ca obiect măsuri de privatizare.
Mai mult decât atât, din actele dosarului rezultă cu evidenţă că SC M. SA Sinaia a fost privatizată la 21 martie 2003 prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 10/2003.
Termenul de prescripţie de o lună la care se referă recurenta se aplică în situaţiile special reglementate de Legea nr. 137/2002; OUG nr. 88/1997, HG nr. 577/2002, respectiv la acele operaţiuni efectuate în cadrul procesului de privatizare, ori anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acţiuni, ceea ce nu este cazul în litigiul de faţă.
Ultima critică adusă de recurentă privind dovada calităţii reclamantei, de proprietară a activului litigios, nu poate fi analizată, întrucât aceasta nu a format obiectul analizei instanţei de control judiciar.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
În ceea ce priveşte cererea intimatei privind cheltuielile de judecată, Înalta Curte constată că O.P. nr. 197/2007 depus de intimată în susţinerea cererii sale nu indică numărul de dosar şi nici titlul cu care a fost achitată suma de 10.000 lei cabinetului de avocatură, împrejurare faţă de care cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată va fi respinsă întrucât nu a fost dovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Sinaia împotriva deciziei nr. 77 din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC M. SA Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 436/2007. Comercial → |
|---|
