ICCJ. Decizia nr. 450/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 450/2007
Dosar nou nr. 6535/3/2005
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 21 februarie 2005, reclamanta C.N.C.F. - C.F.R. SA a chemat în judecată pe pârâta S.A.A.F SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtei la emiterea facturilor şi proceselor - verbale de predare – primire pentru un număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005 societăţii sale;
- obligarea pârâtei la achitarea sumei de 52 miliarde lei, reprezentând diferenţa rămasă de achitat din creanţa C.N.C.F. – C.F.R. SA în valoare totală de 134.504.186.950 lei.
La data de 18 martie 2005, pârâta a depus la dosar întâmpinare, cerere reconvenţională.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta – reclamantă a solicitat respingerea acţiunii invocând în esenţă că este inadmisibilă şi prematură.
Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta – reclamantă a solicitat anularea contractului de tranzacţie nr. 1/1924 din 24 aprilie 2003.
La termenul din 07 octombrie 2005, reclamanta – pârâtă a depus la dosar cerere de modificare a acţiunii solicitând:
- obligarea pârâtei – reclamante la emiterea facturilor şi a proceselor – verbale de predare – primire pentru un număr de 1509 vagoane predate în intervalul 2002 – 2005 societăţii sale,
- obligarea pârâtei de a pune în executare tranzacţia nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003, tranzacţie încheiată între C.N.C.F. – C.F.R. S.A.A.F. SA.
Cu adresa nr. 8526/2005 reclamanta – pârâtă a comunicat că faţă de modificarea de acţiune renunţă la judecata celui de-al doilea capăt de cerere astfel cum a fot formulat prin acţiunea iniţială.
Prin sentinţa comercială nr. 789 din 03 martie 2006 pronunţată în dosarul nr. 958/2005 (număr unic 6535/3/2005) Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a comercială, a admis excepţia prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. şi în consecinţă a respins acţiunea introdusă de reclamanta – pârâtă C.N.C.F. - C.F.R. SA în contradictoriu cu pârâta – reclamantă S.A.A.F. SA, ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat neîndeplinirea prevederilor legale prealabile introducerii acţiunilor comerciale şi anume faptul că reclamanta nu a făcut demersuri în sensul stingerii litigiului pe cale amiabilă, cu pârâta.
Tribunalul a mai reţinut că prin modificarea de acţiune nu se poate înlătura caracterul evaluabil în bani al pretenţiilor formulate, pretenţii care apar ca prematur formulate atâta vreme cât reclamanta nu a probat prezentarea documentaţiei ce atesta vânzarea gajului.
A mai reţinut că pretenţia reclamantei este prematură, atâta timp cât aceasta nu a prezentat documentele ce atesta vânzarea gajului, fie prin procedura instituită de Legea nr. 99/1999, fie prin cea a executării silite prevăzută prin C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen au declarat apel pârâta – reclamantă S.A.A.F. SA şi reclamanta – pârâtă C.N. C.F.R. SA.
În motivarea apelului, după prezentarea situaţiei de fapt, apelanta pârâtă – reclamantă a arătat în esenţă că, deşi, instanţa a reţinut în considerentele hotărârii argumentele sale pentru anularea contractului de tranzacţie, din omisiune, nu s-a pronunţat în nici un fel asupra cererii sale reconvenţionale.
În motivarea apelului apelanta – reclamantă - pârâtă a invocat următoarele motive:
- instanţa reţine şi se pronunţă asupra excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii, prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., excepţie ce nu a fost ridicată de nici una din părţi şi nici de instanţă din oficiu. În susţinerea acestui motiv apelanta – reclamantă – pârâtă a arătat că de-a lungul procesului nu s-a pus în discuţie excepţia prematurităţii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.;
- pronunţându-se asupra unui aspect ce nu a fost supus dezbaterii părţilor, instanţa de fond a lipsit-o de posibilitatea de a se apăra şi a prezenta dovezile necesare;
- nu există concordanţă între considerentele pe care instanţa îşi întemeiază hotărârea şi dispozitivul acesteia. În susţinerea acestui motiv apelanta – reclamantă – pârâtă a arătat că, deşi în considerente prematuritatea acţiunii este motivată de nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 99/1999, în dispozitiv prematuritatea este întemeiată pe normele de procedură şi anume dispoziţiile art. 7201;
Apelanta – reclamantă – pârâtă a mai arătat că pe lângă faptul că excepţia prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., nu a fost pusă în discuţia părţilor, nici în cuprinsul Legii nr. 99/1999 nu există vreo normă care să impună o anume procedură prealabilă judecăţii.
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului 2 de cerere, astfel cum a fost precizată prin actul C.N.C.F. – C.F.R. SA nr. 1/7410 din 06 octombrie 2005, respectiv obligarea pârâtei de a pune în executare tranzacţia nr. 1/1928 din 24 aprilie 2003 încheiată între C.N.C.F. – C.F.R. SA şi SC S.A.A.F. SA.
La termenul din 12 septembrie 2006, apelanta – reclamantă-pârâtă a depus în copie procesul – verbal de conciliere din data de 17 februarie 2005.
Prin Decizia nr. 452 din 19 septembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, cu privire la apelul pârâtei reclamante reconvenţionale că instanţa de fond a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea cererii reconvenţionale care nu a fost disjunsă de cererea principală şi, referitor la apelul reclamantei – pârâte reconvenţionale, că instanţa de fond a soluţionat acţiunea principală prin admiterea excepţiei de prematuritate prevăzută de arr.7201 C. proc. civ., deşi în considerentele sentinţei admiterea excepţiei a fost motivată pe dispoziţiile Legii nr. 99/1999, că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor această excepţie, încălcând astfel principiul contradictorialităţii.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta reclamantă reconvenţională S.A.A.F. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegaliatate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele 8 şi 9 C. proc. civ., ce vizează următoarele critici:
- instanţa de apel a analizat eronat condiţiile procedurale ale cauzei în raport de regimul juridic prevăzut de Legea 99/1999 – Titlul IV referitor la garanţiile imobiliare, instanţa disociind în mod greşit respectivul regim juridic special de caracterul comercial al clauzei întrucât, în opinia sa, prevalenţă are procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., întrucât cauza este comercială, evaluabilă în bani.
- instanţa de apel nu a procedat la o abordare diferenţiată a celor două proceduri de conciliere;
- instanţa de apel a apreciat în mod eronat, prin raportare la Legea nr. 99/1999 că actul normativ „nu cuprinde nici o normă care să impună o anumită procedură prealabilă judecării cauzei";
- Decizia recurată este nelegală şi din punctul de vedere al logicii formale, dat fiind faptul că lipsa dovezilor prin care s-a procedat la valorificare a fost sancţionat cu admiterea excepţiei prematurităţii.
Recurenta formulează critici şi cu privire la atitudinea procesuală a intimatei care, în opinia sa, a forţat instrumentele procesuale, promovând în cauză un interes patrimonial prin subterfugii care sunt de natură a ridica problema admisibilităţii acţiunii.
În finalul motivelor de recurs recurenta face trimitere la termenul de discutare a excepţiilor, fără însă a preciza în ce constau criticile sub acest aspect.
În raport de motivele invocate recurenta solicită admiterea recursului formulat şi modificarea deciziei recurate în sensul arătat.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Din considerentele deciziei recurate rezultă cu evidenţă că instanţa de control judiciar, în mod legal, prin soluţia de desfiinţare a hotărârii instanţei de fond, a sancţionat prima instanţă pe de o parte pentru nepronunţarea asupra cererii reconvenţionale în condiţiile în care aceasta nu a fost disjunsă de cererea principală şi, pe de altă parte, pentru încălcarea principiului contradictorialităţii, datorită faptului că nu a pus în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii în raport de dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., instanţa de apel reţinând totodată şi inadvertenţa temeiurilor de drept invocate în admiterea excepţiei de prematuritate a cererii.
Se reţine, de asemenea, că în mod legal instanţa de apel a apreciat, în subsidiar, că Titlul VI al Legii nr. 99/1999 nu cuprinde dispoziţii privind procedurile prealabile judecării unei cauze, întrucât acest titlu conţine exclusiv dispoziţii de reglementare a regimului juridic al garanţiilor reale subsidiare.
De asemenea, din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanţa de control judiciar ar fi analizat distinct excepţia prematurităţii disociind, aşa cum afirmă recurenta, regimul juridic special al cauzei de cel comercial, acest aspect fiind de resortul instanţei căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare, instanţa de apel sancţionând, aşa cum s-a arătat, încălcarea unor principii de drept.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 452 din 19 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 446/2007. Comercial → |
|---|
