ICCJ. Decizia nr. 366/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 366/2007
Dosar nou nr. 15750/1/2005
(dosar vechi nr. 3845/2005)
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială, prin sentinţa nr. 120 din 9 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC S. SA cu sediul social în S. judeţul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC E.T. SRL cu sediul social în Tulcea judeţul Tulcea.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, că la data de 26 mai 2001, între SC S. SA în calitatea de prestator de servicii şi pârâta SC E.T. SRL în calitatea de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 335/2001 având ca obiect asigurarea folosinţei vilei H. din S., în schimbul chiriei de 10.005 dolari S.U.A. anual.
Ulterior, prin hotărârea A.G.E.A. prestatorului SC S. SA s-a stabilit dizolvarea societăţii în conformitate cu dispoziţiile art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. Aşa cum reiese din adresa nr. 11333 din 14 octombrie 2004 şi având în vedere dizolvarea intervenită, reclamanta a preluat contractul de prestări servicii. Potrivit art. 30 din contract, acesta rămâne valabil şi dacă prestatorul vinde sau transferă dreptul de administrare altei persoane fizice sau juridice. Pe cale de consecinţă, motivarea reclamantei în sensul că pârâtul beneficiar refuză modificarea clauzelor contractuale, nu reprezintă o cauză de reziliere a contractului.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 219 din 12 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC S. SA împotriva sentinţei nr. 120 din 9 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamanta a preluat în urma desfiinţării SC S. SA contractul de prestări servicii nr. 335 din 26 mai 2001 privind vila R. din S.. Pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin acest contract privind plata utilităţilor şi a chiriei aferente astfel încât nu existau nici un fel de motive pentru ca reclamanta să pretindă renegocierea clauzelor contractuale. Susţinerile apelantei privind inexistenţa unei clauze penale sau preţul chiriei sub nivelul pieţei nu sunt argumentate în nici un fel, fiind simple afirmaţii fără corespondent în probatoriul cauzei.
Apelanta încearcă prin acţiunea de faţă să înlăture art. 30 din contract care stipulează valabilitatea acestuia.
Împotriva deciziei nr. 219 din 12 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC S. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin aceea că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, precum şi lipsa de temei legal a hotărârii, dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în realitate impunându-se rezilierea contractului de prestării servicii, fiind invocat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC EUROSIN TURISM SRL Tulcea a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S. SA pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, rezultă că instanţele judecătoreşti anterioare în mod corect au apreciat actul dedus judecăţii, stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu întinderea reală a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, aşa cum au decurs din contractul nr. 335 din 26 mai 2001 de prestări servicii în legătură cu imobilul Vila R. (H.).
De necontestat că părţile contractante, prin libera lor manifestare de voinţă au stipulat în art. 30 că „acest contract de închiriere rămâne valabil şi dacă prestatorul vinde sau transferă dreptul de administrare altei persoane fizice sau juridice". Această situaţie s-a şi produs, prin aceea că în conformitate cu hotărârea din 11 august 2003 A.G.E.A. SC S. SA a aprobat dizolvarea SC S. SA începând cu 30 septembrie 2003, în concordanţă cu art. 228 alin. 3 coroborat art. 222 alin. (1) lit. d) şi cu art. 223 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, prin retragerea tuturor acţionarilor.
În mod constant, pârâta s-a apărat prin întâmpinările depuse, probând susţinerile acreditate, în sensul că a respectat clauzele contractuale şi a plătit, conform chitanţelor şi ordinelor de plată prezentate, întreaga obligaţie cu titlu de chirie. În acest context devin inaplicabile dispoziţiile art. 7 alin.(2) din contract, constatându-se că au fost respectate aceste clauze.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SA cu sediul social în S. împotriva deciziei nr. 219 din 12 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA S. împotriva deciziei nr. 219 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 338/2007. Comercial → |
|---|
