ICCJ. Decizia nr. 374/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 374/2007
Dosar nr. 10706/1/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1659/ C din 10 septembrie 2004, a admis excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G., toţi având domiciliul ales în Braşov la sediul profesional al d-nei avocat P.E., în contradictoriu cu pârâţii SC A.C. SA Braşov, P.G. şi D.M., domiciliaţi în Braşov.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză interesul reclamanţilor de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune în litigiu, nu este personal şi direct, nemai putându-se beneficia de o eventuală redistribuire a acţiunilor ce fac obiectul cesiunii, folosul practic urmărit de aceştia prin promovarea acţiunii fiind nul. În realitate acţiunile se vor întoarce în patrimoniul pârâtului D.M. şi nu al A.A.C. P.A.S., asociaţie care s-a dizolvat de drept, prin sentinţa civilă nr. 2632 din 18 martie 2004 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă prin neapelare.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 46/ Ap din 31 martie 2005, a admis apelul reclamanţilor împotriva sentinţei civile nr. 1659/ C din 10 septembrie 2004, a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, pe care a anulat-o. Au fost respinse excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, fiind stabilit termen pentru soluţionarea fondului la data de 14 aprilie 2005.
În fundamentarea acestei soluţii s-a apreciat că reclamanţii, având calitatea de membrii ai A.A.C. P.A.S. la data încheierii contractului, ca urmare a constatării nulităţii contractului de cesiune, ar putea beneficia de redistribuirea acţiunilor cedentului, deci au interes în cauză. Justificându-şi interesul în promovarea acţiunii, reclamanţii justifică şi calitatea, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 5682 din 25 noiembrie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii SC A.C. SA Braşov şi P.G. împotriva deciziei nr. 46 din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Braşov şi a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenţie formulată de intervenienta A.S., cu motivarea că din caracterizarea deciziei comerciale nr. 46 din 31 martie 2005, ea reprezintă o dispoziţie a instanţei în vederea pregătirii judecăţii fondului, iar căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita odată cu soluţionarea pe fond a apelului, adică la momentul la care instanţa se va dezinvesti.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, prin Decizia nr. 65/ Ap din 18 mai 2006, a respins acţiunea formulată de reclamanţii D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. în contradictoriu cu pârâţii SC A.C. SA Braşov, P.G. şi D.M. Au mai fost obligaţi reclamanţi să-i plătească pârâtei SC A.C. SA Braşov suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parţiale.
A mai fost respinsă cererea pârâtului P.G. de obligare a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că SC A.C. SA Braşov a fost privatizată în anul 1995. În vederea dobândirii acţiunilor de către salariaţi a fost constituită A.A.C. – PROGRAMUL ACŢIUNII SALARIAŢILOR, care a încheiat contractul de schimb de acţiuni contra certificate de proprietate nr. 181 din 29 mai 1995 cu F.P.P. III Transilvania, pentru cota de 30 % din acţiuni şi contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 442 din 3 august 1995, cu F.P.S., pentru cota de 70 % din acţiuni.
La data de 22 august 1995 a fost autentificat contractul de societate al SC A.C. SA, încheiat între 76 de acţionari, care conform art. 3.2. au contribuit prin certificate de proprietate, în numerar şi după caz, prin credite lunare, la acoperirea financiară a unei părţi din capitalul social. La aceiaşi dată a fost autentificat şi statutul societăţii, semnat de aceiaşi acţionari.
La data de 31 ianuarie 2002, între pârâţii D.M., în calitate de cedent şi P.G. în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune care face obiectul acţiunii, pentru 8.919 acţiuni normative, la SC A.C. SA, pentru preţul total de 225.000.000 lei.
Primul motiv de nulitate invocat de reclamanţi s-a întemeiat pe lipsa calităţii de proprietar a cedentului. Nu a putut fi primită această susţinere, prin aceea că, în contractul de societate, act juridic a cărui nulitate nu a fost invocată, se face dovada deplină a calităţii de acţionar a cedentului, pentru numărul de acţiuni la care a subscris şi care i-au fost distribuite.
Transmiterea către membrii asociaţiei P.A.S. a acţionarilor până la achitarea integrală a preţului lor contrar prevederilor statutului putea fi atacată numai de către creditorul obligaţiei de plată a preţului, în favoarea căruia s-a dispus această măsură şi anume F.P.S., care nu a înţeles însă să solicite revenirea la situaţia anterioară.
Următorul motiv de nulitate invocat de reclamanţi a fost încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Statutul Asociaţiei P.A.S., în conformitate cu care acţiunile subscrise de persoanele care au fost excluse din asociaţie vor fi disponibilizate, în vederea redistribuirilor către ceilalţi membri, sub controlul şi aprobarea Consiliului de Administraţie al P.A.S.
S-a apreciat că, la data încheierii contractului de cesiune, cedentul D.M. dobândise deja calitatea de acţionar al SC A.C. SA, era proprietar al acţiunilor iar dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Statutul Asociaţiei P.A.S. nu mai aveau aplicabilitate din momentul distribuirii acţiunilor.
Un alt motiv de nulitate al contractului de cesiune a fost încălcarea dispoziţiilor art. 19 din S.A.A.C. P.A.S., în sensul lipsei calităţii de asociat a cesionarului, a pârâtului P.G. şi efectuarea tranzacţiei fără supravegherea şi aprobarea Consiliului de Administraţie al P.A.S.
Din înscrisurile depuse la dosar a reieşit că la data de 19 februarie 1998, prin hotărârea adunării generale a A.A.C. P.A.S. a fost aprobată cererea pârâtului P.G. de aderare la asociaţie.
Referitor la cerinţa supravegherii şi aprobării de către Consiliul de Administraţie al A.A.C. P.A.S. a transferului acţiunilor, nerespectarea acestor prevederi din statut, nu poate avea drept consecinţă nulitatea absolută, având în vedere că, după distribuirea acţiunilor şi încheierea actelor constitutive ale societăţii, transferul de acţiuni urmează regulile stabilite de Legea nr. 31/1990.
În final s-a mai apreciat că cerinţele de formă prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990, nu sunt condiţii de validitate, acţiunea, ca orice bun putând fi transmisă între părţi prin simplul consimţământ, iar încălcarea unei obligaţii contractuale dintr-un contract încheiat cu un terţ nu poate fi o cauză de nulitate a contractului de cesiune.
Împotriva deciziei nr. 65/ Ap din 18 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, au promovat recurs reclamanţii D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectele că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind preluate considerentele unei alte decizii asemănătoare. De asemenea, aceiaşi hotărâre a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece actul juridic dedus judecăţii nu este o cesiune de acţiuni şi contractul de societate din 1995 nu echivalează cu distribuirea acţiunilor. Au mai fost aduse critici şi din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a legii, sub multiple aspecte care vizează nulitatea absolută a contractului de cesiune în litigiu, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii pârâţi SC A.C. SA Braşov şi P.G. au depus o întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care au cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanţilor, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, apare cât se poate de evident că reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune încheiat la data de 31 ianuarie 2002 prin care D.M. a cesionat către P.G. un număr de 53.975 acţiuni ale SC A.C. SA Braşov, precizând ca temei de drept art. 966 şi 968 C. civ., art. 29 pct. 1 şi 2 raportat la art. 33 din Legea nr. 77/1994 modificată prin OUG nr. 38/1997, art. 21 din OUG nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, art. 92 şi 98 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, instanţa de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc aşa cum se regăsesc în toate actele depuse de părţi, precum şi cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială dedus judecăţii. Astfel, au fost evocate cronologic şi acordată semnificaţia cuvenită fiecărei activităţi care a condus la transformarea şi privatizarea SC A.C. SA Braşov, începând cu anul 1992 şi până la încheierea contractului de cesiune din 31 ianuarie 2002, prin care pârâtul D.M. a cesionat pârâtului P.G. un număr de 8.919 acţiuni deţinute la SC A.C. SA pentru preţul total de 225.000.000 lei.
Amplu motivat şi bine documentat, în egală măsură au fost supuse examinării sub toate aspectele apărările făcute de părţi, împrejurare care a condus la stabilirea unei corecte situaţii de fapt şi de drept.
Calitatea de cedent pentru D.M., în esenţă este dovedită prin Statutul A.A.C. – PROGRAMUL ACŢIUNILOR SALARIAŢILOR autentificat sub nr. 30147 din 22 august 1995 la notariatul de Stat Judeţean Braşov, care la poziţia 16 specifica calitatea de acţionar a lui D.M. Mai mult, în aceiaşi zi şi la acelaşi notariat a fost autentificat sub nr. 30146 contractul de societate, prin care a fost constituită SC A.C. SA Braşov, cu o durată de funcţionare nelimitată, având obiect bine determinat şi cu un capital social fixat la 3.338.475 lei reprezentând 133.539 acţiuni normative, în valoare de 25.000 lei fiecare. S-au fixat şi cotele de participare la capitalul social al acţionarilor fondatori, întocmai cererilor de subscrieri de acţiuni, la poziţia 16 regăsindu-se acţionarul D.M., cu un capital social de 366.250.000 lei reprezentând 14.650 acţiuni a câte 25.000 lei fiecare, adică 10,97 % din capitalul social total. S-a stipulat la art. 3.2 că acţionarii fondatori, au consimţit benevol, conform cererilor de subscriere de acţiuni, să contribuie prin certificate de proprietate, în numerar şi după caz prin credite lunare în numele acţionarilor la acoperirea financiară a unei părţi din capitalul social şi preţ. Pentru cei 76 de acţionari, au fost evidenţiate cu exactitate cotele de participare la capitalul social al acţionarilor fondatori, întocmai cererilor de subscriere de acţiuni. Teza lipsei calităţii de proprietar a cedentului nu poate fi primită şi contextul probator expus, astfel că D.M. şi-a dovedit calitatea de cedent în cadrul contractului de cesiune din 31 ianuarie 2002.
Nu este justificată nici critica referitoare la faptul că cesionarul intimat-pârât P.G. nu putea dobândi acţiuni la societatea privatizată neavând la data cesiunii calitatea de membru P.A.S.
Relevanţă în clarificarea acestei situaţii o are sentinţa civilă nr. 3179 din 31 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul nr. 429/2003, hotărâre definitivă, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.G., constatându-se că acesta are calitatea de membru al A.A.C. P.A.S. Braşov. În considerentele sentinţei s-a reţinut că la data de 19 februarie 1998 cu ocazia desfăşurării şedinţelor de administraţie ale SC A.C. SA şi SC A.C. P.A.S. SA s-a aprobat cererea reclamantului P.G. de aderare la asociaţie, încheindu-se în acest sens un proces verbal în data de 12 februarie 1998, proces-verbal care vine în întâmpinarea cererii de aderare nr. 624 din 12 august 1997.
Nu pot fi primite nici motivele de nulitate absolută invocate prin cererea introductivă şi anume cauza ilicită a contractului de cesiune, rezultând din lipsa calităţii de proprietar a cedentului, incapacitatea specială de folosinţă a persoanei fizice, instituită pentru ocrotirea unui interes obştesc, lipsa formei cerute ad validitatem şi fraudarea legii prin încălcarea unei interdicţii legate de vânzare deoarece argumentele instanţei de apel, aşa cum se regăsesc expuse, demonstrează fără echivoc contrariul susţinerilor reclamanţilor.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. împotriva deciziei civile nr. 65/ Ap din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. împotriva deciziei civile nr. 65/Ap din 18 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 379/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 476/2007. Comercial → |
|---|
