ICCJ. Decizia nr. 446/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 446/2007
Dosar nou nr. 25962/3/2004
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 05 octombrie 2004, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pe pârâţii R.A. şi R.V. solicitând obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 802.770.572 lei (echivalent a 24.134,04 dolari S.U.A.) sumă ce reprezintă contravaloarea lucrărilor de construcţii, reparaţii şi amenajări pe care societatea le-a efectuat la imobilul proprietatea pârâţilor şi 935.227.497 lei contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate conform clauzei contractuale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că în baza contractului de antrepriză nr. 1029/05 octombrie 2001 încheiat cu pârâţii au convenit executarea unor lucrări de construcţii, reparaţii şi amenajări la imobilul situat în Bucureşti, str. Prof Grigore Cobălcescu, la un preţ estimativ de 964.664.850 lei (inclusiv TVA).
Pe parcursul derulării contractului (octombrie 2001 – aprilie 2002) reclamanta a efectuat pentru pârâţi şi alte lucrări în afara celor menţionate în anexa la contract.
Deşi prin clauza înscrisă în art. 5 din contract s-a convenit ca deconectarea lucrărilor să se facă lunar, pe stadii fizice de execuţie, pe baza situaţiilor de lucrări, pârâţii au refuzat să-şi însuşească şi să vizeze o parte din situaţiile de lucrări şi să deconteze contravaloarea acestora şi a materialelor folosite.
Pe parcursul derulării convenţiei pârâţii au achitat suma de 9.945 dolari S.U.A.
După notificarea conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., cu prilejul întâlnirilor avute cu pârâtul R.V. aceasta a reconfirmat cea mai mare parte de lucrări în ceea ce priveşte cantităţile manoperei şi materialele folosite, însă a apreciat că valoarea totală a lucrărilor executate ar fi în sumă de 12.387,5 dolari S.U.A. iar nu cât solicită reclamanta.
Cu privire la lucrările şi materialele în divergenţă, a refuzat să le plătească invocând motive neîntemeiate, precum: calitatea necorespunzătoare a tablei zincate şi a celorlalte materiale folosite la lucrările de tinichigerie, deşi pentru acestea s-au eliberat certificate de garanţie; calitatea necorespunzătoare a lucrărilor de glet, confirmate parţial; neexecutarea lucrărilor de deviere canalizare şi semnalizare a termenului, revizuit tâmplărie, reparaţii astereală şarpantă; s-a contestat lucrarea de confecţionare a uşilor din lemn şi s-a refuzat la plată lucrarea de schele şi lucrarea de execuţie a clădirii adiacente garajului; în ceea ce priveşte piesele de arhitectură a refuzat plata acestora pe considerentul că preţul ar fi prea ridicat.
Pe cale de cerere reconvenţională se solicită obligarea reclamantei la plata către pârâţi a sumei de 18.000 dolari S.U.A., în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând daune pentru acoperirea prejudiciului adus pârâţilor, întrucât la acest moment întreg imobilul este închiriat iar înlocuirea tablei acoperişului necesită lucrări ample care împiedică folosinţa imobilului de către chiriaş.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 587 din 16 februarie 2006, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâţii să plătească acesteia suma de 6.805,46 dolari S.U.A. echivalent lei la data din ziua plăţii reprezentând contravaloarea lucrări executate şi neachitate, a respins capătul de cerere având ca obiect penalităţi de întârziere, a respins cererea reconvenţională, a compensat cheltuielile de judecată, a obligat pârâţii reclamanţi la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în esenţă:
a) cu privire la acţiunea principală prin procesele verbale de conciliere întocmite în august pârâtul reclamant R.V. a recunoscut parţial lucrările efectuate, că, în ceea ce priveşte calitatea lucrărilor, beneficiarul nu a contestat-o în mod expres înainte de întocmirea procesului verbal de conciliere, mai mult, a exploatat imobilul în acele condiţii.
b) în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii contractuale sau delictuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta – pârâtă reconvenientă cât şi pârâţii reclamanţi - reconvenienţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 497 din 5 octombrie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile, instanţa de control judiciar reţinând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate.
Astfel, cu privire la apelul pârâţilor R.A. şi R.V. instanţa a reţinut că întreaga serie de lucrări de confecţionare a uşilor din lemn a fost executată astfel că se impune achitarea acestora şi că, în ceea ce priveşte partea de manoperă, calitatea acesteia este corespunzătoare calitativ, fapt ce impune, de asemenea, achitarea acesteia.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei SC G.C. SA Curtea a reţinut că piesele de arhitectură pentru faţada imobilului nu au fost comandate de pârâţi, ele nefiind cuprinse în anexa contractului de antrepriză. În ceea ce priveşte cererea de acordare a penalităţilor de întârziere instanţa de apel a reţinut că aceasta este neîntemeiată întrucât reclamanta nu a emis facturi în baza cărora să se poată solicita penalităţi.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta pârâtă – reconvenientă, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ. şi vizează în esenţă greşita aplicare a legii de către instanţa de control judiciar în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata pieselor unicat de arhitectură şi la plata penalităţilor de întârziere şi solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului cu obligarea pârâtului la plata sumelor de 3.859,32 dolari S.U.A. şi 14.221,48 dolari S.U.A.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Cu privire la prima critică, în mod legal s-a reţinut de instanţă că pârâţii nu datorează contravaloarea pieselor unicat de arhitectură în lipsa unei comenzi ferme a acestora în acest sens, aceste piese nefigurând în anexa la contractul de antrepriză şi nici în alt act adiţional la contract.
În lipsa unor relaţii comandă, acceptare în mod legal instanţa de apel a reţinut că nu a existat un acord de voinţă între părţile contractante în acest sens.
Nici cea de-a doua critică nu este întemeiată întrucât penalităţile ar fi putut fi cerute numai în condiţiile în care ar fi existat facturi neachitate la acest termen.
Or, aşa cum recunoaşte însăşi reclamanta, nu au fost emise facturi, pentru sumele în litigiu astfel că, aşa cum legal a reţinut instanţa, nu se poate aprecia caracterul cert al creanţei pretinse, nefiind îndeplinite cerinţele care ar face operantă clauza penală stipulată de părţi în contract.
În consecinţă, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei atacate, va respinge recursul ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ. şi având în vedere dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va admite cererea intimaţilor privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 497 din 5 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatului pârât R.V. suma de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 450/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 440/2007. Comercial → |
|---|
