ICCJ. Decizia nr. 473/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 473/2007
Dosar nr. 30131/1/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 martie 2004 şi precizată la 30 noiembrie 2004, reclamanta SC C.T.F.R. SRL Craiova cheamă în judecată pe pârâta S.N.T.F.M. SA, sucursala C.F.R. M. Craiova solicitând tribunalului arbitral să oblige pe pârâtă la plata sumei de 13.220.549.030 lei din care 444.369.468 lei cu titlu de reduceri tarifare neacordate conform treptei de tonaj din anexele contractului de plata centralizată nr. 1.1.b/61 din 21 decembrie 2002 pentru transporturile efectuate (trafic Import-Export Via Mare – T.I.E.P.) în luna ianuarie 2002, 617.563.654 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente sumei anterioare, 187.123.983 lei cu titlu de actualizare la inflaţie pentru stabilirea echilibrului contractual, 10.939.225.675 lei cu titlu de daune interese contractuale pentru suspendarea şi rezilierea culpabilă a contractului, 623.199.374 lei cu titlu de plată nedatorată în urma compensării, 246.781.759 lei cu titlu de dobânzi legale la pretenţiile imediat anterior menţionate, 162.281.117 lei cu titlu de reactualizare la inflaţie.
Prin cererea reconvenţională formulată la 18 mai 2004 şi precizată pârâta solicită tribunalului arbitral obligarea reclamantei la plata sumei de 34.811.295 lei din care 11.005.418 lei cu titlu de reduceri tarifare acordate greşit reclamantei, 7.684.782 lei diferenţe convolut nr. 12/2002, 10.862.346 lei penalităţi de întârziere, 5.258.759 lei cu titlu de actualizări.
Prin hotărârea nr. 13 din 14 decembrie 2004, Tribunalul arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Oltenia – Dolj respinge excepţiile referitoare la caducitatea şi prescripţia acţiunii, la competenţa Tribunalului Arbitral şi la lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă, admite în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâtei şi obligă pârâta să plătească reclamantei sumele de 444.369.468 lei reprezentând diferenţă reduceri tarifare neacordate şi 468.922.067 lei majorări de întârziere calculate până la data de 22 martie 2002, data acţiunii arbitrale, respingând celelalte capete de cerere, admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi obligă pe reclamantă la plata sumei de 7.684.782 lei diferenţă convolut 12/2002, constatând că suma de 11.005.416 lei calculată eronat la reduceri tarifare a fost dedusă din totalul sumelor acordate reclamantei şi respinge capătul de cerere privind acordarea penalităţilor şi a indicelui de inflaţie, compensează datoriile reciproce şi dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 905.606.753 lei către reclamantă, obligă pârâta la plata sumei de 29.260.830 lei taxă de arbitrare şi la 28.000.000 lei onorariu de avocat, obligă reclamanta la 1.000.000 lei taxă de arbitrare şi 15.000.000 lei cotă parte onorariu de expertiză către pârâtă, compensează aceste sume urmând ca pârâta să plătească diferenţa de cheltuieli în sumă de 41.260.830 lei.
Împotriva hotărârii arbitrale reclamanta formulează acţiune în anulare solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 364 lit. b), c), e), f), g) şi i) C. proc. civ. şi, respectiv 304 C. proc. civ., admiterea acesteia, anularea hotărârii arbitrale atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii sale şi în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la daunele interese.
În motivarea acţiunii sale în anulare reclamanta susţine că hotărârea a fost dată după expirarea termenului de arbitrare prevăzut de art. 353 C. proc. civ., instanţa fiind sesizată cu cererea de arbitrare la data de 22 martie 2004 iar pronunţarea hotărârii făcându-se la 14 decembrie 2004, aproximativ după 9 luni; susţine de asemenea reclamanta că tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 345 şi urm. C. proc. civ., convenţia arbitrală şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Tribunalului Arbitral, întrucât părţile contractante au convenit soluţionarea litigiului în 4 luni, de către un tribunal arbitral compus din 3 arbitrii nenominalizaţi şi care ar fi trebuit să fie aleşi conform art. 349 C. proc. civ., din lista de arbitrii comunicată lor şi desemnaţi apoi de preşedintele Tribunalului Arbitral sau de înlocuitorul acestuia, fapt nerealizat întrucât nu i s-a comunicat lista de arbitri, fiind astfel arbitrată de un complet de arbitri stabilit din oficiu.
Reclamanta apreciază că Tribunalul Arbitral a judecat cauza în baza unei clauze compromisorii nule întrucât, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3432 C. proc. civ., prin clauza compromisorie inserată la art. 11.8 din contract părţile nu au arătat nici numele arbitrilor şi nici modalitatea de numire a acestora, clauza compromisorie respectivă fiind impusă abuziv de către pârâtă prin contractul părţilor încheiat în baza unui contract cadru impus şi acesta de către conducerea centrală a pârâtei. Cu invocarea dispoziţiilor art. 364 lit. g) C. proc. civ., reclamanta arată căs-au încălcat şi dispoziţiile art. 349 C. proc. civ., întrucât la termenul de dezbatere în fond din 30 noiembrie 2004 s-a procedat la înlocuirea unui arbitru fapt care nu i s-a comunicat.
Reclamanta critică hotărârea şi pe fond susţinând că aceasta încalcă dispoziţiile imperative ale legii, instanţa de arbitraj interpretând greşit dispoziţiile legale privind stabilirea şi existenţa prejudiciului, refuzând abuziv să oblige pârâta la plata de daune interese şi neluând în considerare constatările expertizelor administrate în cauză referitoare la acest aspect.
Prin Decizia nr. 109 din 25 aprilie 2005, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Prin sentinţa nr. 98 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, respinge acţiunea în anulare formulată de reclamantă reţinând că motivele invocate de către reclamantă privind desfiinţarea hotărârii arbitrale sunt neîntemeiate, nefiind îndeplinite condiţiile art. 364 C. proc. civ. În acest sens instanţa de control judecătoresc reţine că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 364 lit. e), în cursul judecării cauzei formulându-se cereri de recuzare a expertului, administrându-se două expertize cu privire la concluziile cărora ambele părţi litigante, inclusiv reclamanta, au formulat obiecţiuni repetate, astfel că prelungirea termenului de soluţionare a litigiului a fost obiectiv determinată, făcându-se corect aplicarea dispoziţiilor art. 3533 alin. (2) şi 4 C. proc. civ., precum şi că reclamanta nu a făcut dovada intervenirii condiţiilor prevăzute de art. 364 lit. c) C. proc. civ., întrucât părţile au convenit ca litigiul să fie soluţionat potrivit Regulamentului de conciliere şi arbitraj al Tribunalului arbitral (clauza nr. 11.8 din contract), înţelegând să accepte, deci, şi regulile de constituire a tribunalului, nefiind incidente în cauză nici dispoziţiile art. 349 C. proc. civ., invocate de reclamantă, dat fiind că părţile înseşi au înţeles să deroge de la procedura de drept comun.
Instanţa reţine că nici dispoziţiile art. 364 lit. b) C. proc. civ., nu subzistă, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 3432 C. proc. civ., dat fiind că, stabilind în art. 11.8 din contract că litigiul urmează a fi soluţionat potrivit Regulamentului de conciliere şi arbitraj al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Judeţeană Dolj, părţile au avut în vedere implicit şi numirea arbitrilor conform modalităţii prevăzute de menţionatul regulament, precum şi că reclamanta nu a făcut dovada că pârâtai-ar fi impus în mod abuziv clauza compromisorie înscrisă la art. 11.8 din contract; mai reţine instanţa de control judiciar şi că nu se pot reproşa hotărârii arbitrale aspecte ce s-ar circumscrie dispoziţiilor art. 364 lit. g) C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost pronunţată la 14 decembrie 2004 de acelaşi complet arbitral în faţa căruia părţile au formulat concluziile în fond la termenul din 30 noiembrie 2004.
Împotriva sentinţei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7,8 şi 9 şi de art. 3041 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în anulare şi anularea hotărârii arbitrale, urmând a judeca în fond pricina şi a admite cererea sa aşa cum a fost precizată la 30 noiembrie 2004.
În susţinerea recursului său recurenta reia motivele prezentate în acţiunea în anulare, reproşând instanţei de control judecătoresc pronunţarea unei hotărâri cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 349 C. proc. civ. şi ale art. 4 lit. b) din Regulamentul de funcţionare a Tribunalului Arbitral când a stabilit că tribunalul arbitral şi completul de arbitrare care a pronunţat hotărârea au fost legal constituite, precum şi a dispoziţiilor art. 3432 C. proc. civ., când nu a reţinut nulitatea clauzei compromisorii formulată cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că sentinţa recurată este solid motivată, că instanţa nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, precum şi că hotărârea pronunţată este legală, fiind dată cu corecta aplicare a legii.
În mod întemeiat instanţa de control judiciar a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 349 C. proc. civ. şi nici dispoziţiile art. 3432 C. proc. civ., de către tribunalul arbitral.
Astfel, în mod întemeiat a apreciat instanţa judecătorească faptul că, stabilind prin clauza prevăzută în art. 11.8 din contract că sediul arbitrajului competent să soluţioneze litigiul este Camera de Comerţ şi Industrie Dolj şi că litigiul va fi soluţionat potrivit Regulamentului de conciliere şi arbitraj al respectivului organ arbitral, părţile au înţeles ca şi desemnarea completului de arbitrare să se facă în conformitate cu respectivul Regulament. De altfel, pe parcursul soluţionării litigiului de către Tribunalul Arbitral pe care însăşi reclamanta l-a investit, aceasta nu a invocat necomunicarea în scris a listei arbitrilor sau a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Tribunalului Arbitral, reclamanta, între altele, achitând taxele arbitrale stabilite conform acestuia, şi pe care nu le-a contestat.
În mod întemeiat a respins instanţa şi critica formulată de reclamantă în acţiunea în anulare în temeiul art. 364 lit. g), întrucât la termenul de dezbatere în fond reclamanta a pus concluzii fără a reproşa tribunalului arbitral incorecta compunere prin prezenţa unui alt arbitru din partea pârâtei, arbitru care a şi pronunţat hotărârea arbitrală şi care a fost prezent şi la alte termene procedurale date în aceeaşi cauză.
Cât priveşte nulitatea convenţiei arbitrale invocată de reclamanta recurentă în raport de dispoziţiile art. 3432 C. proc. civ., întemeiat respinsă de către instanţa de control judecătoresc care a analizat şi motivat respingerea susţinerilor reclamantei, se reţine, în plus, faptul că recurenta se afla în eroare, confundând condiţiile cerute pentru valabilitatea clauzei compromisorii cu cele impuse de dispoziţiile art. 3432 compromisului, dispoziţii care nu sunt incidente în speţă întrucât prin art. 11.8 din contractul încheiat de părţi acestea formulaseră o clauză compromisorie care nu a fost invalidată până la promovarea litigiului de faţă.
Cum orice acţiune în anulare a unei hotărâri arbitrale nu poate fi examinată decât prin prisma motivelor prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., cum instanţa de control judecătoresc a analizat acţiunea în anulare promovată de reclamantă sub toate aspectele criticate de aceasta în limitele dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., orice critici vizând judecata în fond a pricinii nu pot fi primite, cum corect a stabilit şi instanţa judecătorească.
Astfel fiind, sentinţa atacată fiind temeinică şi legală, recursul promovat de recurentă urmează a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T.F.R. SRL Craiova, împotriva sentinţei nr. 98 din 18 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 610/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 450/2007. Comercial → |
|---|
