ICCJ. Decizia nr. 479/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 479/2007
Dosar nr. 8164/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 577 din 14 decembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 4794/2005 al Tribunalului Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta M.I. împotriva pârâţilor B.M., F.T.C.C.C.F.C. Prahova O.C. şi SC G.S. SRL Comarnic şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 2644/1973 şi 1333/2003, cu 6.113.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin vânzări succesive, începând din anul 1956, N.D. a vândut prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2644/1973 pârâtei C.C. Comarnic, în prezent F. Prahova un teren în suprafaţă de 67,30 mp. şi construcţia compusă din 2 camere. Deoarece vânzătorul nu avea calitatea de proprietar asupra bunului vândut, contractul este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat pe riscul cumpărătorului, cu complicitatea acestuia şi în frauda adevăraţilor proprietari, respectiv defuncţii D.I. şi D.V.
De asemenea, contractul de vânzare cumpărare nr. 1333/2003 prin care F. Prahova a vândut prin licitaţie publică, imobilul, este lovit de nulitate absolută, fiind încheiat fără documentele care să ateste dreptul de proprietate.
Apelurile declarate de pârâtele F. Prahova SC C. şi SC G.S. SRL Comarnic au fost admise prin Decizia nr. 76 din 20 martie 2006 pronunţată în dosar nr. 1445/2006 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, iar hotărârea instanţei de fond schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Instanţa de control judiciar a reţinut în argumentarea soluţiei pronunţate faptul că, contrar concluziilor primei instanţe, contractul nr. 2644/1973 este încheiat cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 948 C. civ., astfel încât în mod eronat s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
De asemenea, în privinţa contractului nr. 1333/2003, instanţa de fond nu a ţinut seama la pronunţarea sentinţei de faptul că vânzarea a avut loc în urma unei licitaţii publice, necontestate de reclamantă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate recurenta, invocă în esenţă faptul că vânzătorii nu aveau calitatea de proprietar ai imobilelor înstrăinate, astfel încât, contrar concluziilor instanţei de apel, vânzarea lucrului altuia, fiind făcută cu rea-credinţă este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului încheiat în aceste condiţii.
Analizând recursul formulat, cu prioritate, prin prisma motivului de ordine publică, invocat conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., din oficiu, Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul că natura litigiului fiind civilă, în mod greşit cauza a fost soluţionată de instanţe comerciale.
Astfel, solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare privind un imobil, teren şi construcţie cu destinaţia de casă de locuit, nu conferă litigiului un caracter comercial, chiar dacă o parte contractantă, are calitatea de comerciant.
Concluzia se desprinde cu claritate din interpretarea dispoziţiilor art. 4 C. com., potrivit căruia sunt considerate fapte de comerţ, în afara celor enumerate la art. 3 şi „celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Contractele în litigiu, au prin urmare, un evident caracter civil, cu consecinţa, că revine instanţei civile, în speţă, Judecătoriei Sinaia, competenţa soluţionării cauzei, şi nu celor comerciale, cum greşit s-a procedat.
În concluzie, soluţia ce se impune este aceea de admitere a excepţiei necompetenţei materiale a instanţelor comerciale, admiterea recursului reclamantei, casarea deciziei instanţei de apel şi a sentinţei tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă Judecătoriei Sinaia.
Faţă de soluţia preconizată, analizarea celorlalte motive de recurs este inutilă şi lipsită de interes juridic, însă vor fi avute în vedere de instanţă cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţelor comerciale.
Admite recursul declarat de reclamanta M.I., împotriva deciziei nr. 76 din 20 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 567 din 14 decembrie 2005, a Tribunalului Prahova şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 476/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 595/2007. Comercial → |
|---|
