ICCJ. Decizia nr. 483/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 483/2007
Dosar nr. 11398/1/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de arbitrare înregistrată la 16 iunie 2004, reclamanta SC D.I.E. SRL Timişoara cheamă în judecată pe pârâta SC E.R. SRL Oradea solicitând Tribunalului arbitral să oblige pârâta la plata debitului de 3.390.357.638 lei (ROL) reprezentând contravaloare lucrări executate, la plata unei dobânzi legale până la executarea acestor debite, precum şi la cheltuieli de judecată.
La data de 8 septembrie 2004 pârâta formulează cerere reconvenţională solicitând instanţei arbitrale să oblige reclamanta - pârâtă reconvenţională la plata lucrărilor contractate cu SC T. SRL pentru lucrări nerealizate, respectiv nefinalizate de către aceasta, în valoare de 309.127.989 lei, la plata materialelor importate pentru suplinirea materialelor reclamantei în valoare de 4.257,5 euro, la plata sumei de 39.500 euro reprezentând daune conform dispoziţiilor art. 5 final din contract, la plata sumei de 160.000 euro reprezentând daune şi despăgubiri faţă de beneficiar, cu cheltuieli de judecată.
Prin hotărârea nr. 1 din 17 ianuarie 2006, Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Bihor admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâta la plata sumei de 3.390.357.638 lei ROL, cu 60.991.000 lei ROL cheltuieli de judecată şi respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Împotriva hotărârii instanţei arbitrale pârâta formulează acţiune în anulare prin care, cu invocarea dispoziţiilor art. 364 lit. f) şi g( C. proc. civ., solicită desfiinţarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii sale reconvenţionale aşa cum a fost formulată. În fundamentarea acţiunii sale în anulare pârâta reproşează instanţei de arbitraj că nu a examinat cererea sa reconvenţională în considerentele hotărârii, despre care aceasta nici nu aminteşte, după cum nu a examinat nici probatoriul administrat în dovedirea pretenţiilor, precum şi o motivare lapidară, tribunalul arbitral nepronunţându-se în fapt asupra cererii reconvenţionale formulată de pârâtă.
Prin sentinţa nr. 2/ COM din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de pârâta reclamantă reconvenţională reţinând că tribunalul arbitral a examinat atât pretenţiile reclamantei pe care le-a considerat întemeiate şi le-a admis, cât şi pretenţiile pârâtei-reclamantă reconvenţională pe care le-a considerat neîntemeiate şi le-a respins, respectând cadrul procesual fixat de părţi, soluţia fiind motivată, cu referire la probele administrate în cauză, inclusiv la depoziţia martorului propus de reclamanta reconvenţională, analiza probatoriului şi a pretenţiilor fiind făcută în ansamblu şi concomitent şi nu distinct pe fiecare pretenţie formulată de părţi, precum şi că hotărârea arbitrală atacată cuprinde dispozitivul şi motivele pe care se sprijină, arată data şi locul pronunţării şi este semnată de toţi arbitrii, astfel că motivele de desfiinţare invocare de pârâtă nu sunt întemeiate.
Reţine instanţa că celelalte critici formulate de reclamanta reconvenţională care vizează fondul pricinii neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 364 lit. a) – i) C. proc. civ., nu pot fi examinate.
Sentinţa de mai sus este atacată de pârâta reclamantă reconvenţională cu recurs prin care, cu invocarea art. 299 şi urm. C. proc. civ., solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, în urma rejudecării, respingerea acţiunii principale şi admiterea acţiunii sale reconvenţionale.
În fundamentarea recursului său recurenta reia în totalitate susţinerile din acţiunea în anulare, reproşând instanţei judecătoreşti că a interpretat mecanic dispoziţiile art. 364 C. proc. civ. şi a nesocotit spiritul şi textul Codului de procedură civilă, Cartea a V-a şi, mai ales, dispoziţiile art. 358 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă-pârâtă-reconvenţională solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Fără a indica expres vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recurenta reproşează instanţei pronunţarea unei sentinţe cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. şi ale art. 364 C. proc. civ.
Cât priveşte nesocotirea de către instanţa de control judecătoresc a dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ., critica recurentei este neîntemeiată întrucât menţionatele dispoziţii se referă la procedura arbitrală, iar recurenta nu a invocat în acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale niciunul dintre motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ., care ar viza încălcarea de către instanţa de arbitraj a egalităţii de tratament a părţilor, sau a dreptului lor la apărare, ori a principiului contradictorialităţii.
Neîntemeiat este şi reproşul formulat de recurentă referitor la greşita aplicare de către instanţa de control judecătoresc a dispoziţiilor art. 364 C. proc. civ., constatându-se din analiza sentinţei recurate că s-au examinat motivele avansate de recurentă în acţiunea în anulare a hotărârii arbitrale prevăzute de art. 364 lit. f) şi lit. g), invocate expres, şi, corect şi întemeiat, instanţa a apreciat că acestea nu sunt fondate, soluţia tribunalului arbitral fiind motivată, iar tribunalul examinând probele administrate în cauză de către ambele părţi litigante în fundamentarea pretenţiilor lor pronunţându-se asupra cererilor acestora. Cum o acţiune în anulare poate fi examinată strict prin prisma motivelor prevăzute de art. 364 C. proc. civ. lit. a) – i) şi numai în limitele evocării lor exprese de către petent, se constată că întemeiat instanţa de control judecătoresc a apreciat că nu este îndrituită să cerceteze modul în care a fost soluţionat fondul pricinii de către tribunalul arbitral, fiind ţinută de aspectele cu care a fost investită, respectiv de cele prevăzute de art. 364 lit. f) şi g) C. proc. civ., pe care le-a examinat şi le-a respins corect ca neîntemeiate, criticile pe fond formulate de pârâta reclamantă reconvenţională în acţiunea în anulare neputând forma obiect de cercetare pentru instanţa de control judecătoresc.
Astfel fiind, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul promovat de recurentă împotriva sentinţei instanţei de control judecătoresc de respingere a acţiunii în anulare urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de 10.950 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.R. SRL Oradea împotriva sentinţei nr. 2/ COM din 2 iunie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 10.950 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 366/2007. Comercial → |
|---|
