ICCJ. Decizia nr. 581/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 581/2007
Dosar nr. 1059/57/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7927/2005 la Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta C.N.H.E.M. Aninoasa a chemat în judecată pe pârâta SC G.I. SRL Aninoasa solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.805.848.500 lei reprezentând diferenţă de preţ încasat în plus necuvenit.
Prin sentinţa nr. 127/ CA din 21 martie 2006, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins excepţiile invocate de pârâtă privind lipsa calităţii procesuale a reclamantei, lipsa concilierii directe, prescripţia dreptului la acţiune.
Admite, ca fondată, acţiunea introdusă de reclamanta C.N.H.E.M. Aninoasa împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa şi obligă pârâta să achite reclamantei C.N.H.E.M. Aninoasa suma de 180.585 lei reprezentând sume încasate necuvenit privind regia la prestaţiile efectuate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei C.N.H.E.M. Aninoasa suma de 4.793 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim grad a reţinut că prin contractele de prestări servicii nr. 57/2001 şi 31 A.S.L. pârâta SC G.I. SRL Aninoasa s-a obligat să presteze servicii de preparare şi servire masă caldă cu un aport valoric de 22.000 Kcal pentru fiecare porţie. În baza art. 10 cap. III din HG 311/1999 la intrarea în schimb minerii beneficiază de o masă caldă gratuită. Preţurile şi tarifele la care vor fi decontate transferurile sunt cele cuvenite la data executării prestaţiei în limita sumelor aprobate prin bugetele de venituri şi cheltuieli. Preţul pentru o porţie s-a stabilit la 11.100 lei pentru 2001 şi 14.485 lei pentru 2002, fără TVA iar numărul de mese se comandă zilnic pentru fiecare schimb în parte.
În perioada 15 octombrie 2002 – 12 decembrie 2002 D.C.F. al judeţului Hunedoara a verificat modul de achiziţionare, pregătire, servire şi achitare a meselor calde acordate personalului ce desfăşoară activităţi în subteran ocazie cu care a constatat că pe perioada derulării contractelor în asigurarea aportului caloric s-a folosit pe lângă masa caldă şi „supliment" constând în hrană rece şi pentru care nu se justifică achitarea regiei la fel ca şi pentru mesele calde.
Prin procesul verbal încheiat nr. 6 din 20 decembrie 2002 respectiv măsura 4, pag. 17, organul fiscal a dispus recuperarea sumei de la prestatorul de servicii, această sumă fiind încasată necuvenit de către pârâta SC G.I. SRL Aninoasa.
Deşi atât contractul cadru de prestări servicii masă caldă cât şi contractul efectiv încheiat de C.N.H.E.M.A. cu SC G.I. SRL Aninoasa au prevăzut la obiectivul de activitate pregătirea şi servirea mesei calde la intrarea în schimb, din procesele verbale încheiate între reprezentanţii reclamantei şi pârâtei privitor la numărul de mese efectiv servite şi care sunt anexate la facturile fiscale de plată a acestor mese rezultă că au fost servite atât mese calde cât şi supliment. Masa supliment reprezintă alimente reci date personalului din subteran în loc de masă caldă. Tariful pentru prestările de servicii asumate prin contract a fost negociat şi calculat pe elemente de cost, calculate pentru masa caldă, fapt ce presupune pregătirea efectivă a hranei calde. Acest tarif nu a fost avut în vedere la masa supliment care înseamnă hrană rece la pachet şi pentru care pârâta nu a efectuat operaţii de genul celor prevăzute în contract, conform devizului de calcul care prevede desprinderea cheltuielilor cu munca vie, regia de secţie, pregătirea mesei calde.
În realitate, în contract s-au prevăzut servicii pentru masă caldă la un tarif stabilit dar, în fapt cum au fost alimente reci la pachet, fapt ce nu justifică plata tarifelor pentru masă caldă şi în cazul pachetelor devenite mese supliment.
Referitor la excepţiile invocate de pârâtă s-a apreciat că urmare a delegării de competenţă date de C.N.H. Petroşani prin Hotărârea nr. 6/2003 reclamanta are calitate procesuală atât activă cât şi pasivă.
Cât priveşte concilierea directă aceasta s-a prevăzut prin procesul nr. 108/2005 încheiat între părţi fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 720 alin. (1) C. proc. civ., iar acţiunea a fost introdusă în termen de 3 ani de la data încetării contractului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 135/ A din 25 august 2006, a admis apelul pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa împotriva sentinţei nr. 127/CA/2006, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 7927/2005 şi schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta SC G.I. SRL Aninoasa şi ca urmare respinge acţiunea introdusă de reclamanta C.N.H.E.M. Aninoasa împotriva pârâtei şi înlătură obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Obligă reclamanta C.N.H.E.M. Aninoasa să plătească pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa suma de 2495 RON cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de control judiciar a constatat că în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune, prima instanţă a apreciat greşit că termenul de prescripţie începe să curgă numai la data încetării contractului, respectiv 31 decembrie 2002. Din tabelul depus la dosar privind regia calculată la mesele supliment (hrană rece) rezultă că ultima plată s-a făcut în luna iunie 2002.
Conform prevederilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958 de la această dată începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani şi întrucât reclamanta a depus acţiunea numai în data de 13 decembrie 2005, termenul de 3 ani este depăşit, reclamanta susţinând că suma de 1.805.848.500 lei reprezintă plată nedatorată.
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta C.N.H. SA Petroşani – E.M. Aninoasa a declarat recurs, susţinând că dreptul la acţiune, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, începe să curgă de la data la care aceasta a cunoscut producerea prejudiciului de către pârâta intimată, respectiv data de 30 decembrie 2002 data înregistrării procesului verbal de control fiscal, cererea acesteia fiind introdusă la data de 8 decembrie 2002.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acesta nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii; în cauză, critica potrivit căreia hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii nu poate fi reţinută, întrucât recurenta nu a precizat concret norma de drept material ce a fost nesocotită.
În speţă, contractul a fost cu executare succesivă, astfel că plata prestaţiilor efectuate de pârâtă s-a făcut lunar în baza facturilor fiscale care au avut la bază procesele-verbale semnate de reprezentanţii reclamantei şi pârâtei cu privire la numărul de mese efectiv servite, procese-verbale din care rezultă că au fost servite atât mese calde cât şi supliment, alimente reci.
Din tabelul depus la dosar privind regia calculată la mesele supliment (hrană rece) rezultă că ultima plată s-a făcut în luna iunie 2002.
Conform prevederilor art. 7 din Decretul nr. 167/1998 de la această dată începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani şi întrucât reclamanta a depus acţiunea numai în data de 13 decembrie 2005 termenul de 3 ani este depăşit, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de apel.
Pentru acest considerent, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Petroşani – E.M. Aninoasa, împotriva deciziei nr. 135 din 25 august 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA Petroşani – E.M. Aninoasa, împotriva deciziei nr. 135 din 25 august 2006, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 768/2007. Comercial → |
|---|
