ICCJ. Decizia nr. 494/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 494/2007
Dosar nr. 5339/3/2006
Şedinţa publică din 1 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 878 din 9 martie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă cererea reclamantei SC A.C. SRL Bucureşti prin care solicitase anularea înscrierii societăţii reclamante la C.I.P., înscriere operată la cererea declarantului P.B.R. SRL cu sediul în Bucureşti.
S-a reţinut că biletul la ordin este un instrument de plată pentru garantarea executării raporturilor comerciale dintre părţi şi că trăgătorul are obligaţia să deţină în cont disponibil bănesc la data emiterii biletului la ordin, cerinţă pe care reclamanta nu arespectat-o la momentul emiterii instrumentului de plată, aceasta nedispunând în cont de suma necesară pentru achitarea întregii sume înscrisă în biletul la ordin emis.
În consecinţă, în temeiul Regulamentului nr. 1/2001 al B.N.R., modificat prin circulara nr. 15/2004 instanţa de fond a reţinut că în mod corect banca pârâtă a sesizat acest incident de plată ce a fost corect înscris în evidenţa C.I.P.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 437 din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că biletul la ordin nr. 1701 din 1 iulie 2005 era scadent la 10 iulie 2005 şi a fost introdus la plată de către S.C.A.B., în favoarea căreia fusese emis la 11 iulie 2005, dată la care a fost refuzat la plată deoarece reclamanta nu avea disponibil în cont.
În consecinţă, pârâta a declarat incidentul de plată cu respectarea obligaţiilor impuse de Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., incident înscris în C.I.B. la 18 iulie 2005, alături de celelalte incidente de plată intervenite între aceleaşi părţi şi de aceeaşi natură.
Faptul că, în data de 13 iulie 2005, reclamanta ar fi achitat rata datorată potrivit contractului de leasing, printr-o altă modalitate de plată, s-a reţinut că priveşte executarea obligaţiilor înscrise în contract dar fiind făcută cu depăşirea termenului de scadenţă nu este de natură a înlătura obligaţia înscrierii sale în evidenţa C.I.P.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate şi în consecinţă, admiterea cererii sale şi radierea din evidenţa C.I.P. întrucât ea nu mai avea la data înscrierii în această evidenţă calitatea de debitor.
În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică Decizia din apel deoarece la momentul la care a fost operată înscrierea în respectiva evidenţă, ea nu mai avea calitatea de debitor, efectuând plata la 13 iulie 2005.
În consecinţă, nu mai erau în cazul de faţă incidente dispoziţiile art. 27 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. deoarece scopul acestor dispoziţii este acela de a-i sancţiona pe debitori pentru neplata obligaţiilor asumate, cerinţă neîndeplinită în speţă, deoarece la momentul înscrierii în C.I.P. nu mai exista din partea sa obligaţia de plată.
Recursul este nefondat.
Rezultă din actele dosarului că între reclamantă şi S.C.A.B. s-a încheiat contractul de leasing nr. 69-03685/2002 iar în vederea garantării plăţii ratelor de leasing reclamanta a emis bilete la ordin, instrumente de plată în categoria cărora a fost emis şi biletul la ordin nr. 1701 din 1 iulie 2005 cu scadenţa la 10 iulie 2005.
În momentul în care acest instrument de plată a fost introdus la plată de către trăgător, respectiv 11 iulie 2005, s-a constatat lipsa de disponibil în cont aşa încât, banca a sesizat respectivul incident de plată cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.
Chiar dacă această înscriere a fost operată de către C.I.P. la 18 iulie 2005 iar la 13 iulie 2005 reclamanta şi achitase respectiva rată într-o altă modalitate de plată, sesizarea băncii plătitoare a incidentului de plată şi înscrierea sa în evidenţă s-a făcut în mod legal, deoarece incidentul de plată trebuie apreciat în raport de data la care trebuia făcută plata, respectiv 10 iulie 2005.
Întrucât la data scadenţei recurenta nu avea disponibil în cont şi nici nu executase plata, rezultă că sesizarea C.I.P. a fost efectuată cu respectarea normelor B.N.R., aşa încât recursul reclamantei este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 437 din 13 septembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 505/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Comercial → |
|---|
