ICCJ. Decizia nr. 505/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 505/2007
Dosar nr. 8053/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanţii T.D., T.N., C.V.I. au chemat în judecată pârâta SC B.P. SA Timişoara, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, instanţa să dispună anularea hotărârilor adunării generale extraordinare şi ordinare ale pârâtei SC B.P. SA din data de 11 februarie 2005, a proceselor-verbale întocmite o dată cu desfăşurarea acestora, suspendarea hotărârilor adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale SC B.P. SA din 11 februarie 2005 şi a proceselor-verbale întocmite o dată cu desfăşurarea acestora şi suspendarea convocării oricăror altor adunări generale extraordinare SC B.P. SA, cu motivaţia că acestea nu au fost convocate legal întrucât procurile trebuiau depuse cu 48 de ore înainte de desfăşurarea adunării generale, convocările nu au fost semnate de preşedintele consiliului de administraţie al pârâtului O.S. despre care se afimră că face subiectul unei cercetări penale iar pe rolul instanţelor se află dosare care au ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. care sunt asemănătoare.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţii T.D., T.N., C.V.I. împotriva pârâţilor SC B.P. SA Timişoara şi O.S., domiciliat în Italia.
Dispune anularea hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. de la pârâta SC B.P. SA Timişoara din 11 februarie 2005 şi a proceselor-verbale din 11 februarie 2005 încheiate în desfăşurarea acestora.
Dispune suspendarea hotărârilor A.G.O.A. şi A.G.E.A. din 11 februarie 2005 de la SC B.P. SA şi a proceselor-verbale întocmite la 11 februarie 2005 de către pârâta SC B.P. SA Timişoara. Respinge în rest pretenţiile reclamanţilor.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că din cuprinsul procesului-verbal nr. 3 al adunării generale a acţionarilor, adunarea generală ordinară din 11 februarie 2005, se menţionează convocarea pentru revocarea Consiliului de Administraţie, alegerea noului consiliu şi diverse, în 19 ianuarie 2005, 9 februarie 2005, 10 februarie 2005 după aceea 10 februarie 2005 - 11 februarie 2005, ceea ce contravine expres modului de convocare a adunărilor generale, care trebuie să menţioneze o zi de desfăşurare cu o singură decalare şi nu 4 sau 5 termene de desfăşurare la care se renunţă şi se revine succesiv, combinat cu desfăşurarea concomitentă a altor adunări generale privind activul Utvin, situaţia de dezmembrare şi diverse care se menţionează în procesl-verbal din 11 februarie 2005, nr. 4, aspecte care nu au legătură cu convocatorul pentru aceeaşi dată aşa cum s-a menţionat.
Se mai susţine că procesul-verbal nr. 3 din 11 februarie 2005 se referă expres şi la descărcarea de gestiune a Consiliului de Administraţie care a fost schimbat, punct de ordine distinct care nu a fost menţionat explicit pe ordinea de zi de desfăşurare a adunării generale, ceea ce constituie un caz de nulitate a respectivei adunări generale.
Prin Decizia civilă nr. 94/ A/COM din 30 martie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite apelul declarat de pârâta SC B.P. SA Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 59 din 26 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş şi schimbă hotărârea atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii T.D., T.N., C.V.I. împotriva pârâtei pentru anularea hotărârilor adunărilor generale ordinare şi extraordinare ale SC B.P. SA Timişoara din 11 februarie 2005 şi a proceselor verbale întocmite cu ocazia acestora şi suspendarea executării hotărârilor şi proceselor verbale, ca şi pentru suspendarea convocării altor adunări generale extraordinare la societatea pârâtă.
Obligă reclamanţii-intimaţi să plătească pârâtei-apelante 625,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut următoarele: convocarea adunărilor generale ordinare şi respectiv extraordinare ale societăţii pârâte pentru data de 10 februarie 2005 – 11 februarie 2005 a avut în vedere tocmai îndreptarea neregularităţilor privind convocarea pentru datele de 9 şi 10 februarie 2005, rectificările în discuţie, fiind aduse la cunoştinţă prin publicare, restul datelor cuprinse în convocatoare rămânând nechimbate.
Cât priveşte procurile speciale, acestea au îndeplinit toate condiţiile legale, aspect reţinut şi de auditoriul financiar cu prilejul verificării prezenţei acţionarilor şi a numărului de acţiuni deţinute de aceştia şi a validării listei de prezenţă, astfel încât susţinerile relamanţilor din acţiune nu pot fi reţinute în cauză.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reclamanţii T.D., T.N., C.V.I. au precizat că potrivit art. 117 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 „adunarea generală va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispoziţiile din actul constitutiv", iar potrivit art. 13 alin. (3) şi art. 14 singurul organ abilitat să convoace adunarea generală este Consiliul de Administraţie.
La data de 19 ianuarie 2005 Consiliul de Administraţie al pârâtei a stabilit convocarea A.G.O.A. şi A.G.E.A. pentru data de 9 februarie 2005 – 10 februarie 2005.
Ulterior, prin referatul nr. 632 din 25 ianuarie 2005 întocmit de consilierul juridic al pârâtei, se arată că „se impune modificarea datelor de convocare a A.G.O.A., respectiv A.G.E.A., prin decalarea zilei de convocare pentru data de 10 februarie 2005, la prima convocare, respectiv pentru data de 11 februarie 2005, la a doua convocare", referat lipsit de legalitate şi opozabilitate faţă de acţionari.
Prin întâmpinare s-a invocat excepţia de nulitate a recursului, întrucât s-a indicat o altă hotărâre judecătorească decât cea pronunţată de instanţa de apel.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenţii nu au făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită, critica având caracter general cu referire la faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal.
Instanţa de apel a avut în vedere susţinerile menţionate referitoare la acest unic motiv de recurs.
Referitor la excepţia invocată, aceasta urmează a fi respinsă, întrucât Decizia ce formează obiectul recursului a fost corect indicată.
Pentru acest considerent, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei nr. 94 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de nulitate a recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanţii T.D., T.N., C.V.I., împotriva deciziei nr. 94 din 30 martie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 494/2007. Comercial → |
|---|
