ICCJ. Decizia nr. 540/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 540/2007
Dosar nr. 386/2/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 31 martie 2004, reclamanta A.P.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.A.M.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 369 din 18 martie 1997 şi obligarea la plata sumei de 152.942.731 lei dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate până la data de 19 februarie 2004, precum şi în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii, şi de asemenea obligarea la plata dividendelor cuvenite pe perioada de valabilitate a contractului şi a tuturor prejudiciilor ce vor fi calculate prin expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 4159 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 369 din 18 martie 1997, a obligat pe pârâtă la plata de daune interese în valoare de 780.790.815 lei reprezentând dobânzi contractuale (7.807.123 lei), penalităţi de 0,2 % aplicate ratelor 1, 2, 3, 4, calculate până la 28 septembrie 2004 (165.873.692 lei), respectiv valoarea prejudiciului cauzat A.V.A.S. având în vedere tranzacţiile, vânzările de active şi alte elemente de patrimoniu (607.110.000 lei), precum şi la plata penalităţilor de întârziere în continuare până la data rămânerii definitive a hotărârii.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 214 din 14 aprilie 2006, a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte hotărârea de mai sus, în sensul că a admis în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, obligând-o pe aceasta la plata a 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, obligarea pârâtei la plata totală a cheltuielilor de judecată, respectiv şi a diferenţei de 15.000.000 lei onorariu de expert pe care a achitat-o la instanţa de fond.
Recursul este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor şi probatoriilor administrate în cauză, se constată că susţinerile reclamantei din recursul de faţă nu sunt de natură a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, reclamanta stăruie, prin recursul său să-i fie acordată cu titlu de cheltuieli de judecată şi suma de 15.000.000 lei reprezentând diferenţă de onorariu de expertiză pe care l-ar fi achitat în faţa instanţei de fond, care a dispus efectuarea lucrării respective.
Cum din actele dosarului, reclamanta nu a putut face decât dovada achitării unui onorariu de expert în sumă de 10.000.000 lei, corect instanţa de apel a antrenat răspunderea pârâtei numai pentru această sumă, potrivit art. 274 C. proc. civ.
Având în vedere că, pentru diferenţa de 15.000.000 lei onorariu de expert, pe care reclamanta o solicită prin recurs, aceasta nu face nici-o dovadă concludentă că ar fi achitat-o în adevăr, făcând simple afirmaţii şi în această fază procesuală, se constată că prin soluţia atacată această cerere a reclamantei a fost corect înlăturată.
În consecinţă, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 214 din 14 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 534/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 631/2007. Comercial → |
|---|
