ICCJ. Decizia nr. 534/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 534/2007
Dosar nr. 2130/44/2005
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.R.O. SA a solicitat prin acţiune, excluderea asociatului G.C. din SC D. SRL GALAŢI cu motivarea că societatea din care se cere excluderea are ca obiect de activitate asigurarea serviciilor de pază şi protecţie şi că face parte din grupul de firme W.B.C. S-a mai susţinut că în societatea SC D. SRL sunt asociaţi SC C.R.O. SA care deţine 19 părţi sociale şi SC G.C., asociat şi administrator al societăţii care deţine o parte socială. În motivarea excluderii, asociata SC C.R.O. SA a mai susţinut că G.C. a participat la comiterea unui furt de tablă de pe platforma SC I.S. SA, că a fost arestat preventiv şi apoi trimis în judecată, furtul fiind comis tocmai de societatea care trebuia să asigure paza. În continuare s-a arătat de reclamantă că prin această faptă s-a adus atingere reputaţiei tuturor firmelor din grupul firmelor de pază W.B.C., inclusiv SC D. SRL GALAŢI unde pârâtul avea calitatea de administrator.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa nr. 1544/2004, a respins acţiunea, soluţia fiind menţinută de Curtea de Apel Galaţi. Instanţele au motivat că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, pentru a se dispune excluderea lui G.C. din societatea SC D. SRL GALAŢI întrucât aceasta nu a înregistrat nici o pagubă în urma furtului, ceea ce demonstrează că nu a fost fraudată. Instanţa de apel a reţinut că chiar dacă Ghimpu a fost trimis în judecată pentru furt calificat nu se justifică cererea de excludere din societatea SC D. SRL GALAŢI neavând nici o semnificaţie în privinţa excluderii refuzul autorităţilor de a-i elibera societăţii, autorizaţie pentru exercitarea activităţii de pază.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, reclamanta SC C.R.O. SA, devenită SC D.F. SA GALAŢI care va sta în instanţă ca recurentă, pentru motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
În argumentarea susţinerii privind nelegalitatea hotărârilor pronunţate în cauză recurenta a considerat că soluţiile au fost date cu încălcarea dispoziţiilor art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 care au fost interpretate restrictiv. În esenţă recurenta s-a referit la adresele de la dosar prin care i se refuză acordarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii în domeniul pazei pe motivul că asociatul G.C. a fost surprins participând la sustragerea unei cantităţi de tablă din SC I.S. SA. De asemenea, a depus copie de pe rechizitoriu pentru a demonstra că intimatul este inculpat într-un dosar penal precum şi copie de pe cererea prin care M.S. SA GALAŢI s-a constituit parte civilă atât împotriva intimatului în calitate de director al SC W.B.C. precum şi împotriva acestei societăţi, ca parte responsabilă civilmente. Întrucât SC D. SRL GALAŢI face parte din grupul de firme W.B.C., în care G.C. în prezent este doar asociat ca urmare a renunţării la calitatea de administrator, recurenta a solicitat casarea celor două soluţii şi în fond, admiterea acţiunii pentru motivul că intimatul împiedică desfăşurarea activităţii societăţii.
Intimatul G.C. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului apreciind că motivele invocate de reclamanta recurentă nu au fost dovedite în raport de prevederile art. 217 lit. (d) din Legea nr. 31/1990. A arătat în continuare că nu s-a demonstrat nici o pagubă care ar fi fost adusă SC I.S. SA Galaţi şi cu atât mai puţin SC D. SRL întrucât această din urmă societate nu a avut contracte încheiate cu SC I.S. SA. Cu referire la art. 52 C. proc. pen., prin care se evocă prezumţia de nevinovăţie, intimatul a considerat că în lipsa unei hotărâri definitive în cauza penală nu se poate reţine nici o fraudă în dauna societăţii recurente.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub cuvânt că dispopziţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 au fost interpretate restrictiv. În esenţă, s-a susţinut că asociatul-administrator poate fi exclus din societate nu numai în situaţia în care comite fraudă în dauna societăţii, se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora ci şi atunci când prin fapta sa asociatul-administrator ar crea o situaţiecare ar putea duce la dizolvare.
În legătură cu aplicarea art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 se impun câteva precizări având în vedere că aceste dispoziţii îşi găsesc aplicarea în cazul societăţilor de persoane şi a societăţilor care îmbină trăsături ale societăţilor de persoane cu cele ale societăţilor de capitaluri. Cu alte cuvinte dispoziţiile respective se aplică în cazul acelor forme societare la care problema încrederii reciproce este de esenţă. Prin urmare, affectio societatis care apare ca o condiţie specială de valabilitate a contractului de societate este premisa îndeplinirii obiectivelor sociale dar şi principalul indicator al interesului societar. Din acest punct de vedere nu doar atitudinea de conlucrare între asociaţi trebuie avută în vedere în cadrul analizei cererii de excludere ci şi elementele extrinseci conlucrării în care se înscrie şi o conduită care nu respectă interesul societar.
Revenind la dispoziţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 faţă de precizările de mai sus rezultă, în adevăr, că instanţele care au soluţionat cauza le-au dat o interpretare restrictivă întrucât pe de o parte nu au ţinut seama de caracterul enunţiativ al acestui articol iar pe de altă parte au avut în vedere litera articolului citat şi nu spiritul său. În speţă, intimatul a comis o faptă penală pentru care a fost trimis în judecată atunci când deţinea calitatea de asociat-administrator, în societatea D. SRL GALAŢI fără ca la data promovării acţiunii din acest dosar şi pe parcursul său să se obţină o hotărâre penală de condamnare.
Dar, independent de existenţa condamnării întrucât există o legătură între activitatea de pază inclusă în obiectul de activitate al SC D. SRL şi o faptă de furt în care a fost implicat intimatul, fapta respectivă este de natură să afecteze reputaţia firmei în desfăşurarea activităţii de pază şi duce la pierderea credibilităţii societăţii în relaţiile cu partenerii de afaceri. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că societăţii i s-au refuzat autorizaţiile pentru desfăşurarea activităţii de pază pentru acest motiv, deşi asociatul după implicarea în fapta de furt, nu mai deţine calitatea de administrator (pe care în recurs a afirmat că a pierdut-o nelegal). Fără a se nesocoti prezumţia de nevinovăţie în legătură cu fapta examinată în procesul penal, în plan comercial se reţine independent de soluţia care va fi dată în acel proces că noţiunea de fraudă în dauna societăţii trebuie privită nu doar sub aspectul unei acţiuni care se reflectă în patrimoniul societăţii din punct de vedere material ci intră în această sferă orice delict săvârşit prin acţiune sau inacţiune frauduloasă în dauna societăţii, care duce la pierderea încrederii de care trebuia să se bucure titularul acestei funcţii, atât în raport cu asociatul său cât şi cu interesul societar pe care l-a nesocotit. Nu este de neglijat nici faptul că societatea de referinţă aparţine unui grup societar, iar fapta asociatului administrator chiar dacă s-a răsfrânt în patrimoniul altei societăţi are impact direct asupra onorabilităţii firmei a cărui asociat administrator se afla în acel moment. Aşa cum s-a arătat mai sus în firmele de persoane affectio societatis presupune şi o serie de exigenţe de onestitate, seriozitate şi corectitudine a asociaţilor, exigenţe care trebuie respectate nu numai la încheierea actului constitutiv ci pe tot parcursul societăţii. A nu se reţine că excluderea este sancţiunea care trebuie aplicată atunci când nu se respectă interesul societar şi că aceasta constituie o alternativă la dreptul de a cere dizolvarea datorită blocării activităţii ar însemna ca interesele societăţii să nu fie protejate iar celălalt asociat să suporte „o daună" prin dizolvarea anticipată a societăţii determinată de conduita intimatului care a nesocotit calitatea angajamentului luat în activitatea societară.
În consecinţă, întrucât fraudarea societăţii este o chestiune care se apreciază în raport de împrejurările care fundamentează cererea de excludere iar acestea sunt de natură să blocheze activitatea de pază înscrisă în obiectul de activitate al societăţii, potrivit art. 304 alin. (9), raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., şi art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990, recursul reclamantei se va admite iar soluţiile celor două instanţe vor fi modificate în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.F. SA GALAŢI (fostă C.R.O. SA), împotriva deciziei nr. 144 din 7 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, modifică Decizia recurată, admite apelul declarat împotriva sentinţei nr. 1544 din 21 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia comercială, schimbă în tot sentinţa, admite acţiunea în sensul că dispune excluderea pârâtului G.C. din SC D. SRL GALAŢI.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 540/2007. Comercial → |
|---|
