ICCJ. Decizia nr. 596/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 596/2007
Dosar nr. 8530/44/2005
Şedinţa publică din 8 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa comercială nr. 597 din 24 iunie 2005, a admis acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Galaţi, cu sediul social în Galaţi, judeţul Galaţi, în contradictoriu cu pârâta SC C.C. SA Bucureşti cu sediul social în Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.291.200.912 lei reprezentând majorări de întârziere. A mai fost obligată pârâta şi la plata sumei de 53.024.010 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr. B. 1.5/99/2004 trafic T.I.E.P. al cărui obiect îl reprezintă plata centralizată a tarifelor de transport şi a tarifelor accesorii luate de pârâtă în calitatea de client precum şi acordarea de reduceri tarifare la expediţiile de mărfuri derulate în trafic T.I.E.P.
Prin contractul de plată centralizată pârâta s-a obligat să plătească la termenul scadent, respectiv 15 zile calendaristice, contravaloarea facturilor reprezentând valoarea tarifelor de transport şi accesorii emise în baza contractului B. 1.5/99/2004, pentru perioada octombrie –decembrie 2004. Deoarece pârâta nu a respectat termenele scadente de plată a tarifelor de transport, reclamanta, conform clauzei penale, a calculat majorării de întârziere la plată pe perioada de la data scadentă a tarifelor şi până la data achitării acestora.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia civilă nr. 55/ A din 5 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC C.C. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 597 din 24 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 582/COM/2005.
Pentru a decide astfel, în principal instanţa de apel a stabilit că au fost respectate dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., pârâta neprezentându-se la convocarea la conciliere.
Conform art. 112 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la promovarea cererii de chemare în judecată reclamanta avea obligaţia să indice numele şi calitatea celui care o reprezintă în proces, însă în delegaţia de la fila 128 dosar fond se acoperă parţial această deficienţă, iar în cursul soluţionării apelului s-a depus în copie legalizată procura judiciară.
Referitor la împrejurările care ţin de fondul cauzei, au fost preluate argumentele primei instanţe, considerându-se creanţa pretinsă de intimata reclamantă ca fiind certă, lichidă şi exigibilă iar apelanta pârâtă aflându-se în culpă pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract.
Împotriva deciziei civile nr. 55/ A din 5 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a promovat recurs pârâta SC C.C. SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, având în vedere că ea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, soluţia neîntemeindu-se pe argumente concrete. De asemenea, hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, prin aceea, că fără motivare a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, nefiind îndeplinită procedura prealabilă a concilierii directe. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada depăşirii termenului de scadenţă a debitului principal şi nejustificat a fost respinsă apelantei solicitarea de efectuare a unei expertize contabile, invocându-se ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Marfă Galaţi, a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC C.C. SA Bucureşti, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că atât instanţa de fond cât şi cea de apel, amplu documentat şi bine argumentat, printr-o completă şi integrală apreciere a probelor, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept.
Nu este justificată critica recurentei sub aspectul că în mod greşit nu a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, determinat de încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 7201 C. proc. civ.
Conform art. 7201 C. proc. civ., în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. În acest scop reclamanta va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, iar data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor.
Din verificarea întregii documentaţii, apare neîndoios că exigenţele impuse de normele imperative descrise anterior au fost întocmai aduse la îndeplinire.
Astfel, prin adresa nr. 76/1/122 din 21 martie 2005 reclamanta a convocat-o pe pârâtă la concilierea directă din data de 11 aprilie 2005, ora 12, la sediul Sucursalei de Marfă Galaţi, precizând exact obiectul concilierii, temeiurile de fapt şi de drept, cu actele corespunzătoare. În faza procesuală a apelului, la termenul din 5 aprilie 2006, reprezentantul reclamantei a depus în copie, borderoul de expediere corespondenţă din data de 22 martie 2005, tarif intern valabil de la 18 aprilie 2005, condică expediere corespondenţă, Biroul recuperări creanţe şi adresa nr. 76/1/122/2005 prin care s-a făcut convocarea la conciliere directă. De asemenea, a mai fost depusă şi dovada confirmării de primire la conciliere. Cu actele enumerate, reclamanta a făcut dovada convocării la conciliere directă a pârâtei, a dovezii de primire atât a cererii de conciliere cât şi a actelor anexate depuse despre care s-a făcut menţiunea în cuprinsul cererii de conciliere, iar în lipsa pârâtei de la conciliere nu este necesar întocmirea înscrisului cu rezultatul referitor la arătarea pretenţiilor reciproce şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Nici critica referitoare la necesitatea efectuării unei expertize contabile care să stabilească în concret dacă pârâta datorează penalităţi şi în ce cuantum nu este întemeiată, deoarece, aşa cum bine a apreciat instanţa nu este utilă cauzei. Există suficiente acte care cu exactitate stabilesc reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc de părţile contractante.
Din actul adiţional nr. 6 la contractul nr. B. 1.5/99/2004, prin libera lor manifestare de voinţă, părţile au modificat art. 9.2 în sensul că „valoarea majorării de întârziere a plăţii este de 0,1 % pe zi pentru plăţile efectuate în lei, respectiv de 1 % pe lună (12 % pe an) pentru plăţile efectuate în valută şi se va aplica pentru fiecare zi de întârziere, sumelor neachitate la termenele scadente sau în condiţiile contractului".
Apar toate elementele necesare în sprijinul corectei identificări a majorărilor de întârziere, respectiv contractul nr. B. 1.5/99/2004, actul adiţional nr. 6 din 28 iunie 2004 la acest contract, borderoul de calcul al majorărilor detaliat care cuprinde numărul facturii, data emiterii, data primirii facturii, valoarea facturată, data scadentă, suma achitată reprezentând tarife de transport din valoarea totală, data achitării, modalitatea de plată, numărul de zile întârziere şi facturile emise pentru majorările de întârziere cu confirmările de primire. În acest context toate susţinerile reclamantei au fost dovedite fără echivoc, corect fiind obligată pârâta la plata sumei de 2.291.200.912 lei, cu titlu de majorări de întârziere la plată, calculate la facturile emise în baza contractului nr. B.1.5/99/2004 – trafic T.I.E.P. în perioada octombrie –decembrie 2004.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 55/ A din 5 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele cuprinse în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 55 din 5 aprilie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 39/2007. Comercial → |
|---|
