ICCJ. Decizia nr. 504/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 504/2007
Dosar nr. 2094/39/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 854/COM/2005, reclamanta A.F. M.M. Fălticeni, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC E.G.T.I. SRL Fălticeni, rezilierea contractului de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004 pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, la data încheierii contractului de închiriere, respectiv la 29 octombrie 2004, când s-a achitat în avans drept chirie suma de 2.500.000 lei, pârâta a prezentat ca fiind închiriate şi celelalte spaţii din incinta C.C. Fălticeni.
Închirierea acestora, era relevantă pentru reclamantă deoarece cheltuielile privind asigurarea curăţeniei trebuiau împărţite proporţional.
Contrar prevederilor contractuale, Complexul comercial nu s-a deschis în noiembrie 2004, ci în decembrie 2004, moment în care s-a constatat că erau închiriate doar 5-6 standuri.
În atare situaţie, faţă de culpa pârâtei s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin sentinţa civilă nr. 597 din 21 octombrie 2005, instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând următoarele considerentre.
Părţile au încheiat contractul de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004, al cărui obiect l-a constituit închirierea standului nr. 1, în suprafaţă de 12 mp, situat în cadrul C.C. Fălticeni, pentru activitate de comerţ.
Conform cap. VI din contract, pârâta SC E.G.T.I. SRL Fălticeni s-a obligat: „să predea spaţiul în stare corespunzătoare de folosinţă potrivit scopului pentru care a fost închiriat".
Perioada contractului a fost de 1 an începând cu 29 noiembrie 2004 până la 30 noiembrie 2005.
În contract părţile nu au menţionat nici o clauză din care să rezulte că pârâta se angajează să asigure ocuparea tuturor standurilor din Complexul comercial.
Cum reclamanta a preluat spaţiul contractat rezultă că singura obligaţie asumată de pârâtă prin contract a fost respectată.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Apelanta a invocat reţinerea greşită a stării de fapt şi interpretarea eronată a contractului, situaţie ce a condus la încălcarea dispoziţiilor art. 1449 alin. (2), art. 1420 alin. (1), art. 970 alin. (2) şi art. 918 C. civ. şi a dispoziţiilor Legii nr. 469/2002.
Analizând sentinţa în raport de criticile formulate, Curtea, prin Decizia nr. 51 din 3 mai 2006, a admis apelul schimbând sentinţa în totalitate, în sensul admiterii acţiunii cu consecinţa rezilierii contractului de închiriere nr. 200 din 29 octombrie 2004 încheiat de părţi.
Pârâta-intimată a fost obligată la 18 RON cheltuieli de judecată către reclamanta-apelantă.
Prin decizie s-a reţinut că susţinerea pârâtei-intimate în sensul că a predat spaţiul reclamantei încă înainte de data începerii derulării contractului, este nedovedită.
Or, obligaţiile locatorului decurg din principiul că acesta trebuie să asigure locatarului folosinţa lucrului, în tot timpul locaţiunii.
În acest sens art. 1420 alin. (1) pct. 1 C. civ., stipulează că: „locatorul este dator, prin însăşi natura contractului, fără să fie trebuinţă de nici-o stipulaţie specială, de a preda locatarului lucrul închiriat sau arendat".
Instanţa a apreciat că în temeiul regulilor generale de interpretare a convenţiilor conţinute în dispoziţiile art. 970 ain. (2) C. civ. şi art. 981 C. civ., precum şi a regulilor privind momentul executării obligaţiilor, obligaţia de predare a spaţiului era datorată imediat sau, cel mai târziu la data când contractul începe să producă efecte: 29 noiembrie 2004.
Conform art. 1439 alin. (2) C. civ., neexecutarea obligaţiilor de către una din părţi, dă dreptul celeilalte părţi de a cere, după punerea în întârziere a debitorului, rezilierea contractului.
Instanţa a concluzionat că pârâta-intimată nu şi-a îndeplinit obligaţia de predare a spaţiului de la data începerii derulării contractului şi nici ulterior şi cum a fost pusă în întârziere la 8 decembrie 2004, reclamanta-apelantă este îndreptăţită să solicite rezilierea contractului de închiriere.
Împotriva acestei decizii, a introdus recurs pârâta, invocând critica de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a reţinut greşit că spaţiul închiriat nu a fost predat la termen, dând relevanţă juridică actului sub semnătură privată din 8 decembrie 2004 care emană exclusiv de la reclamanta-intimată.
Or, potrivit art. 1185 C. civ., „un act sub semnătură privată care emană exclusiv de la o parte nu face credinţă în favoarea acesteia".
Reclamanta nu a dovedit prin alte probe susţinerea sa, astfel că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 1869 C. civ.
Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi invocă în drept motivul de nelegalitate prevăzut în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din motivarea de fapt a recursului nu rezultă, care este dispoziţia legii de drept substanţial încălcată de instanţa de apel în soluţionarea cauzei.
Instanţa de apel, conformându-se dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., a arătat în cadrul considerentelor hotărârii motivele de fapt şi de drept care au determinat soluţia pronunţată.
În cauză, instanţa a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 1420 alin. (1) pct. 1 pct. 1 şi art. 439 alin. (2) C. civ., ca urmare a interpretării juste a clauzelor contractuale în raport de care, a reţinut că acţiunea în rezilierea contractului se întemeiază pe culpa contractuală a pârâtei, aşadar în cauză nu se poate reţine motivul de nelegalitate indicat în raport de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica privind reţinerea greşită a stării de fapt, ca urmare a aprecierii eronate a probelor administrate nu mai poate fi analizată în recurs în raport de dispoziţiile art. I pct. 111 din OG nr. 138/2000.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, îm baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E.G.T.I. SRL Fălticeni, împotriva deciziei nr. 51 din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 517/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 462/2007. Comercial → |
|---|
