ICCJ. Decizia nr. 517/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 517/2007
Dosar nr. 17841/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 decembrie 2003, reclamanta SC P. SA Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC L.I. SRL, SC R.E.H. SRL (în prezent SC R.I.G. SRL) Bucureşti şi intervenienta A.P.S. 1 Bucureşti, evacuarea pârâtei SC L.I.C. SRL din spaţiul comercial de depozitare denumit „recuperare ambalaje" situat la subsolul Complexului F. din Calea Floreasca, sub sancţiunea daunelor cominatorii de 100.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până în momentul predării spaţiului.
A.P.S. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, susţinând că între părţi nu există un raport comercial, că spaţiul face parte din patrimoniul său, fiind închiriat prin licitaţie publică pârâtei SC L.I.C. SRL pe o perioadă de 10 ani.
Tribunalul Bucureşti a respins excepţia de necompetenţă materială, iar prin încheierea de la 1 martie 2005 a dispus conexarea cererii formulată de reclamantă în dosarul nr. 2171/2005, prin care aceasta a solicitat evacuarea pârâtei SC R.E.H. SRL.
Prin sentinţa nr. 1528 din 5 aprilie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a respins acţiunea principală şi acţiunea conexă, formulată de reclamanta SC P. SA, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de intervenţie a A.P.S. Bucureşti, formulată de SC P. SA.
Tribunalul a reţinut că reclamanta a dovedit dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial în suprafaţă utilă de 224,10 mp situat la subsolul Complexului Agroalimentar F., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul V.V.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC L.I.C. SRL Bucureşti, tribunalul a reţinut că aceasta nu mai deţine în prezent un titlu locativ asupra spaţiului, fiind cesionate drepturile locative dobândite prin contractul de închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu A.P.S. 2 Bucureşti către pârâta SC R.E.H. SRL, că prin raportul de expertiză s-a reţinut că spaţiul în litigiu era complet liber, neutilizat, în momentul efectuării expertizei.
Referitor la pârâta SC R.E.H. SRL, tribunalul a reţinut că în baza convenţiei de cesiune a contractului de închiriere nr. 72 din 20 ianuarie 1999 încheiat cu SC L.I.C. SRL Bucureşti au fost cesionate în favoarea pârâtei dreptul de folosinţă şi obligaţiile aferente din contractul de închiriere, dar nu a fost transmisă de la cedent la cesionar, folosinţa asupra spaţiului închiriat, în condiţiile în care nu s-a dovedit încheierea cu A.P.S. 1, a actului adiţional la contractul de închiriere care să reglementeze preluarea de către cesionar a tuturor drepturilor şi obligaţiilor asumate de către cedent.
De asemenea, în contractul de închiriere se face referire la o suprafaţă de 501 m.p., iar din măsurători rezultă o suprafaţă de 224,10 m.p., astfel că nu există dovada certă a identităţii, cel puţin parţiale, între spaţiul din care se solicită evacuarea şi spaţiul care a făcut obiectul contractului de închiriere.
Împotriva sentinţei nr. 1528 din 5 aprilie 2005, a declarat apel reclamanta SC P. SA Bucureşti criticând sentinţa atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece în mod greşit instanţa de fond a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a SC L.I.C. SRL Bucureşti, reţinând că această pârâtă nu mai deţine cu titlu locativ şi nici nu ocupă spaţiul în materialitatea lui, devreme ce cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC R.I.G. SRL Bucureşti a reţinut că folosinţa spaţiului comercial nu a fost transmisă de către cedenta SC L.I.C. SRL Bucureşti, că motivarea sentinţei comerciale este contradictorie, iar pe parcursul judecării cauzei, pârâta SC R.I.G. SRL Bucureşti nu a contestat identi8tatea dintre spaţiul comercial din care se solicită evacuarea şi cel care face obiectul celor două contracte, de închiriere şi cesiune.
Prin Decizia nr. 185 din 5 aprilie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că din raportul de expertiză a rezultat că spaţiul era complet liber, neutilizat, se afla în posesia A.P.S. 1 Bucureşti, care blochează cu lacăt grilajul de la parter din dreptul intrării pe scara de acces spre spaţiul în litigiu aflat la subsol.
Spaţiul aparţinut domeniului public aflat în administrarea A.P.S. 1 conform Hotărârii nr. 24/1997 a Consiliului Municipiului Bucureşti.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în temeiul art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele: instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, instanţa de apel a încălcat obligaţia ce îi revenea, de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii, încălcând principiul disponibilităţii, deoarece a calificat acţiunea ca fiind o acţiune în revendicare.
Susţinerea instanţei că intimatele nu folosesc spaţiul în condiţiile în care există încheiat contract de închiriere şi contract de cesiune, este neîntemeiată.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut greşit că nu există identitate între spaţiul din care se solicită evacuarea şi spaţiul care face obiectul contractului de închiriere, având în vedere raportul de expertiză şi răspunsul A.P.S. 1, la suplimentul de interogatoriu luat de reclamantă, din care rezultă că în spaţiul comercial din care se solicită evacuarea mai sunt bunuri care aparţin SC L.I.C. SRL Bucureşti.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: instanţa nu a calificat acţiunea ca fiind acţiune în revendicare, ci reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe art. 480 C. civ., iar instanţa s-a pronunţat şi pe evacuare, astfel că nu s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., este nefondat.
Instanţa de apel a reţinut corect că pârâtele nu au dobândit vreun titlu locativ asupra spaţiului efectiv de 224,10 m.p. în discuţie sau că nu îl ocupă în materialitatea lui, din raportul de expertiză a rezultat că la momentul efectuării acesteia, spaţiul era complet liber, neutilizabil, se afla în posesia A.P.S. 1 Bucureşti.
Pârâta SC R.I.G. SRL Bucureşti nu a contestat identitatea dintre spaţiul comercial din care se solicită evacuarea şi cel care face obiectul celor două contracte de închiriere şi cesiune.
Hotărârea instanţei de apel nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, recursul declarat în cauză fiind nefondat, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 185 din 5 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 49/2007. Comercial → |
|---|
