ICCJ. Decizia nr. 433/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 433/2007
Dosar nr. 8895/1/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 21 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui s-a admis în parte acţiunea formulată de SC P. SA Bârlad în contradictoriu cu pârâta SC C.V. Bârlad, obligând-o să plătească reclamantei suma de 117.666.205 lei ROL cu titlu de despăgubiri şi suma de 7.842.372 lei ROL cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că pârâta a ocupat şi folosit fără contract suprafaţa de teren de 11.445 mp, pentru care nu a plătit chiria pentru luna august 2003.
Pentru perioada 1 aprilie 2002 – 1 septembrie 2003, reclamanta nu a făcut nici-o dovadă că pârâta a ocupat o suprafaţă mai mare decât cea prevăzută în contract.
S-a apreciat că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ. şi este dovedită pentru suma de 117.666.205 lei ROL.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Netemeinicia este invocată prin prisma reţinerii greşite a stării de fapt şi anume a suprafeţei deţinute şi folosite fără contract de pârâta-intimată şi a cuantumului despăgubirilor solicitate.
Astfel, în raport de probele administrate, instanţa de fond trebuia să reţină că suprafaţa totală folosită de aceasta a fost de 14.363 mp şi nu cea de 11.445 mp, pentru care pârâta trebuia să fie obligată la despăgubiri în sumă de 2.657.991.000 lei ROL pentru perioada 1 aprilie 2002 – 1 septembrie 2003.
Pentru a elucida starea de fapt, în apel, la cererea reclamantei s-au efectuat două expertize tehnice, una topografică şi una contabilă.
Analizând sentinţa în raport de critica formulată, Curtea, prin Decizia nr. 44 din 17 aprilie 2006, a admis apelul schimbând în parte sentinţa, obligând pârâta-intimată să-i plătească reclamantei şi suma de 2.540.324.795 lei ROL cât şi 40.000.000 lei ROL cheltuieli de judecată.
S-a înlăturat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 40.000.000 lei ROL către pârâtă.
S-a apreciat, că prima instanţă, în mod greşit a admis în parte acţiunea, doar pentru luna august 2003 şi nu pentru întreaga perioadă 1 aprilie 2002 - 1 septembrie 2003 de 11.445 mp, faţă de suprafaţa de 2.918 mp cât era înscrisă în contractul de închiriere, ignorând probele administrate.
Administrând probe suplimentare, instanţa de apel a admis în totalitate acţiunea, constatând că pârâta a folosit suprafaţa de teren precizată în acţiune, confirmată de expertiza topografică.
Calculul despăgubirilor s-a făcut prin expertiză contabilă, stabilindu-se că de fapt suma care ar trebui plătită de pârâta-apelantă este de 3.124.066.231 lei ROL însă instanţa a acordat doar cât s-a cerut.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a introdus recurs pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea actestor critici de nelegalitate, recurenta a susţinut:
- instanţa de apel a acordat reclamantei-intimate, mai mult de cât a solicitat prin acţiunea introductivă şi anume suma de 2.657.991.000 lei ROL acordând în plus 540.003.000 lei ROL;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece deşi instanţa a făcut referire la expertiza topografică ca şi cum ar reţine concluziile sale ca fiind concludente şi pertinente soluţionării cauzei se pronunţă în totală contradicţie cu aceste concluzii;
- instanţa de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii deoarece deşi acţiunea este întemeiată pe răspunderea contractuală aceasta şi-a funadmanetat hotărârea pe dispoziţiile art. 998 C. civ.;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii nefiind respectate prevederile art. 109 şi art. 7201 C. proc. civ.;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra probei cu martorii, a înscrisurilor depuse şi anume asupra expertizei topometrice.
Analizând legalitatea deciziei, prin prisma criticilor formulate urmează a se reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa în caracterul devolutiv al apelului a administrat probe noi şi anume expertize tehnice în raport de care a stabilit cuantumul despăgubirilor.
Deşi din raportul de expertiză contabilă a rezultat că suma ce trebuia achitată era de 3.214.066.231 lei ROL, a acordat cât s-a cerut prin acţiunea introductivă şi deci critica este neîntemeiată.
Din considerentele deciziei rezultă că motivarea hotărârii corespunde prevederilor art. 261 C. proc. civ., instanţa şi-a motivat în fapt şi în drept hotărârea, motivarea făcând corp comun cu hotărârea, instanţa arătând argumentat, cu trimitere la probele administrate, că pârâta-recurentă a deţinut în afara contractului o suprafaţă mai mare decât cea stabilită de prima instanţă, pentru care trebuie să plătească despăgubirile stabilite prin expertiză.
În raport de motivarea deciziei instanţa de recurs a putut exercita un real control judiciar, aşadar critica este nefonată.
În cauză nu s-a pus în discuţie interpretarea contractului încheiat de părţi, deoarece pârâta-recurentă a folosit abuziv o suprafaţă de teren neinclusă în contract, fapt pentru care acţiunea nu a fost întemeiată pe răspunderea contractuală ci pe cea prevăzută de art. 998-999 C. civ., astfel că nu se poate reţine nici motivul de nelegalitate, cel prevăzut de art. 304 pct. 8 şi de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cum recurenta-pârâtă nu a declarat apel, nu poate invoca direct în recurs, emissio medio, critica ce vizează nerespectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ.
Cum aceste critici sunt nefondate iar critica prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu mai poate fi analizată în această cale de atac, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.V. SA Bârlad, împotriva deciziei nr. 44 din 17 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 432/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1626/2007. Comercial → |
|---|
