ICCJ. Decizia nr. 462/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 462/2007
Dosar nr. 21239/3/2005
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2007
Asupra cererii de recurs de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin Decizia nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 4797 din 23 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 3160/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC M. SA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a fost învestit cu o acţiune prin care solicita să se contate îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor investiţionale asumate prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 143 din 16 aprilie 1999, modificat prin actele adiţionale nr. 1 din 12 iulie 1999, nr. 2 din 16 noiembrie 1999 şi nr. 3 din 21 aprilie 2004 şi să se dispună radierea gajului instituit prin acelaşi contract în favoarea A.V.A.S. asupra celor 598.057 acţiuni ale SC S. SA.
Tribunalul a respins, ca inadmisibil, primul capăt de cerere şi l-a admis pe cel de-al doilea, dispunând radierea gajului instituit în favoarea pârâtei asupra celor 598.057 acţiuni ale SC S. SA. Pentru primul capăt de cerere instanţa de fond a avut în vedere că nu se cere constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, ci a unei situaţii de fapt, motiv pentru care a apreciat că această cerere nu respectă dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Instanţa de apel a confirmat această soluţie, adăugând că tribunalul nu a făcut aprecieri cu privire la realizarea sau nerealizarea investiţiilor, ci a apreciat că acestea sunt aspecte de natură faptică, ce nu se încadrează în dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Privitor la gaj, instanţa de fond a reţinut din probele administrate îndeplinirea condiţiei de la art. 8 decembrie 3 din contract, astfel că se impune eliberarea acţiunilor de sub gaj.
Instanţa de apel a confirmat şi această soluţie adăugând că, prin sentinţa comercială nr. 7898 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a constatat irevocabil dreptul noului acţionar majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul social al societăţii privatizate, constând inclusiv într-o marcă. Faţă de acestea s-a reţinut că potrivit art. 8 decembrie 3 din contract investiţia s-a realizat integral la data înregistrării la O.R.C. a majorării capitalului social cu aportul subscris şi vărsat, astfel că se impune eliberarea acţiunilor de sub gaj, conform înţelegerii părţilor cuprinse în art. 8 decembrie 4 lit. e) din contract.
Împotriva deciziei mai sus menţionate a formulat recurs pârâta.
Recurenta a invocat prevederile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa admiterii apelului şi a schimbării în parte a hotărârii apelate, iar pe fond respingerea în tot a acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut următoarele.
Curtea de apel nu s-a pronunţat asupra timbrajului cererii de chemare în judecată.
Soluţiile instanţelor de fond şi de apel sunt greşite deoarece, respingând ca inadmisibil primul capăt al cererii, îl admit totuşi pe al doilea pentru aspecte care aveau în vedere susţinerea primului capăt de cerere,
Capitalul unei societăţi privatizate nu poate fi majorat cu aport în natură costând într-o marcă în vederea realizării investiţiilor la care s-a angajat, iar cu privire la aceste aspecte instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat şi al criticilor concrete aduse hotărârii recurate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Privitor la prima critică, din analiza înscrisurilor din dosar rezultă că nu s-a invocat excepţia insuficientei timbrări nici în faţa primei instanţe şi nici în apel, reclamanta supunându-se dispoziţiilor de timbrare dispuse pe cale administrativă la introducerea acţiunii. În cererea de apel pârâta nu a invocat excepţia insuficientei timbrări şi schimbarea sentinţei în sensul anulării ca netimbrat (sau insuficient timbrat) a capătului 2 al cererii, ci pronunţarea pe fondul cererii reclamantei şi respingerea acesteia astfel cum a fost formulată. Chiar şi în prezentul recurs, A.V.A.S. nu solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi al schimbării soluţiei instanţei de fond prin anularea ca netimbrată (sau insuficient timbrată) a cererii de chemare în judecată, ci solicită respingerea în tot a acţiunii astfel cum a fost formulată.
Soluţiile instanţelor de fond şi apel sunt corecte şi sub aspectul admiterii capătului 2 al cererii de chemare în judecată, deoarece primul capăt de cerere nu a fost respins, ca nefondat, ci, ca inadmisibil, în raport de calea procedurală aleasă, respectiv art. 111 C. proc. civ. Argumentele folosite de către reclamantă în susţinerea primului capăt de cerere pot fi folosite şi în susţinerea celui de-al doilea capăt, chiar dată nu au fost reiterate expres de către parte în acţiunea introductivă de instanţă, dar s-a făcut trimitere la ele prin concluziile scrise de la filele 81 şi următoarele din dosarul de fond.
Recurenta critică nefondat şi faptul că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra posibilităţii de majorare a capitalului social cu dreptul de marcă. In Decizia recurată se reţine la pag. 2 alin. final şi pag. 3 alin. (1) „dreptul noului acţionar majoritar de a efectua aporturi în natură la capitalul societăţii privatizate, constând inclusiv într-o marcă".
Oricum, prin această critică recurenta depăşeşte cadrul procesual fixat de către reclamantă, în virtutea principiului disponibilităţii. Totodată, asupra dreptului de a majora capitalul social cu un drept de proprietate intelectuală s-a decis irevocabil prin sentinţa comercială nr. 7898 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, iar instanţele nu mai pot analiza şi supune soluţionării acest aspect decât cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei comerciale nr. 418 din 04 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 504/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 409/2007. Comercial → |
|---|
