ICCJ. Decizia nr. 432/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 432/2007
Dosar nr. 5097/1/2006
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F.T. SA în contradictoriu cu SC T.E. SA a solicitat tribunalului să dispună anularea A.G.E.A. nr. 4/2005 referitoare la închiderea operaţiunii de majorare a capitalului social cu un număr de 26.710.238 acţiuni ce au fost subscrise de acţionarii îndreptăţiţi şi care au beneficiat de dreptul de preferinţă la subscriere acordat prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor nr. 9 din 27 noiembrie 2004.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 3016/2005, a respins, ca nefondată, acţiunea stabilind că societatea pârâtă este deţinută public şi că în acest context se aplică Legea nr. 297/2004, dar pentru că această normă nu este derogatorie de la dreptul comun [(art. 117 alin. (3) L.C.S.)] publicarea într-un ziar de largă răspândire în localitatea în care societatea îşi are sediul sau dintr-o localitate mai apropiată este suficientă. Instanţa de fond a stabilit că nu s-au încălcat nici dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 297/2005 întrucât materialele aferente A.G.E.A. documentele şi informaţiile în legătură cu ordinea de zi puteau fi prezentate pe webesite-ul propriu sau la sediul societăţii. S-a mai reţinut şi faptul că din textul convocatorului rezultă în ce constau modificările care urmau să fie aduse capitalului în conformitate cu A.G.E.A. nr. 9/2004 pe care reclamanta a considerat-o nelegală şi a atacat-o în instanţă. De asemenea, instanţa de fond a considerat neîntemeiate şi susţinerile în legătură cu faptul că majorarea capitalului social dintr-o hotărâre A.G.E.A. nr. 8 /2002 nu a fost realizată întrucât art. 214 din Legea nr. 31/1990 a statuat că aceasta nu a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării. Reţine în plus şi faptul că această hotărâre a fost desfiinţată irevocabil pe cale judecătorească. Au fost înlăturate şi celelalte motive de nelegalitate a A.G.E.A. nr. 4/2005, instanţa de fond apreciind că interdicţiile reglementate de art. 12 şi 210 din legea specială nu duc la nulitatea A.G.E.A. ci la răspunderea patrimonială pentru daunele aduse societăţii.
Sentinţa nr. 3016/2005, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a fost confirmată de Curtea de Apel Constanţa care, prin Decizia nr. 17 din 16 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei. Curtea a considerat că s-au respectat dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990 întrucât convocatorul conţine elementele necesare pentru informarea acţionarilor cu privire la problemele supuse spre analiză. În legătură cu aplicarea art. 92 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanţa de apel a stabilit că hotărârea A.G.E.A. nr. 8/2002 nu a fost pusă în executare în termen de un an şi ca atare nu prezintă relevanţa în cauză. A mai reţinut că prin A.G.E.A. nr. 4/2005 s-a hotărât închiderea operaţiunii de majorare a capitalului social stabilită prin A.G.E.A. nr. 9 din 27 noiembrie 2004 prin care se hotărâse majorarea capitalului social prin aport în numerar cu un număr de acţiuni noi în valoare nominală de 1000 lei fiecare şi acordarea dreptului de referinţă la subscriere tuturor celor îndreptăţiţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F.T. SA în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. ci.. Recurenta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. (7) şi (9) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea deciziei pronunţată în apel şi în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., autoarea a susţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 224 alin. (3) şi art. 243 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 întrucât intimata nu a pus la dispoziţia acţionarului S.I.F. T. documentele solicitate înainte de organizarea adunării generale a cărei hotărâre a fost atacată cu acţiune în anulare. A mai susţinut recurenta că dispoziţiile menţionate au fost interpretate restrictiv întrucât s-a considerat că este suficient ca documentele pentru lucrările adunării generale extraordinare să fie puse la dispoziţie la sediul societăţii. Această concluzie a instanţei încalcă dispoziţiile legii menţionate prin lipsa de transparenţă şi încălcarea dreptului la vot al acţionarilor.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) recurenta a invocat art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297 /2004 şi art. 113 lit. a) alin. (b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005, pentru a-şi susţine critica în legătură cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la convocarea şi publicitatea A.G.E.A. din 7 martie 2005 întrucât comunicarea nu s-a făcut într-un cotidian de circulaţie naţională. A considerat recurenta că nu era necesar ca obiecţiunile sale cu privire la convocare să fie menţionate în procesul verbal de şedinţă al A.G.E.A. cum a reţinut instanţa de apel întrucât aceste dispoziţii sunt imperative şi duc la nulitatea absolută. Cu privire la acelaşi motiv s-a considerat că textul publicat al convocatorului nu cuprindea modificările au fost operate prin actul adiţional nr. 4/2005 publicat în M. Of., astfel că în opinia sa au fost încălcate dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) coroborate cu art. 131 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990. Concluzia recurentei cu privire la acest argument este că prin depunerea la registrul comerţului şi prin publicarea în M. Of. a acestei hotărâri pârâta a făcut opozabilă acţionarilor săi o hotărâre care nu a fost votată dar care modifică actele constitutive. S-a criticat de recurentă şi înlăturarea concludenţei hotărârii A.G.E.A. nr. 9/2004 prin care s-a luat măsura majorării capitalului social întrucât această hotărâre a susţinut recurenta este nelegală şi a fost atacată în instanţă. Concludenţa acestei hotărâri rezultă din faptul că A.G.E.A. nr. 4/2005 priveşte închiderea operaţiunii de majorare a capitalului social care s-a stabilit prin A.G.E.A. nr. 9/2004. Întrucât printr-o altă A.G.E.A. nr. 8/2002 s-a hotărât majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni, situaţia acţionariatului va suporta modificări importante urmare punerii în executare a deciziei prin care s-au anulat acţiunile noi emise. Prin urmare dacă A.G.E.A. nr. 8/2002 nu a fost adusă la îndeplinire nu se putea majora capitalul social prin hotărârea nr. 9/2004 decât cu încălcarea dispoziţiilor art. 92 alin. (3) şi art. 214 din Legea nr. 297/2004.
În continuare s-a invocat încălcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 şi 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pe considerentul că acţionarul majoritar prin votul său a impus o soluţie dezavantajoasă societăţii pârâte şi celorlalţi acţionari. În fine, s-a criticat şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra calculării primei de emisiune susţinându-se că aceasta va fi calculată ca diferenţă între valoarea activului net pe acţiune şi valoarea nominală înregistrată a unei acţiuni, prima urmând să fie încasată de intimata pârâtă care va fi utilizată ca sursă de finanţare proprie. În sprijinul afirmaţiilor privind nelegalitatea A.G.E.A. nr. 9/2004 au fost prezentate înscrisuri (raportul de expertiză din dosarul nr. 30/2005 al Tribunalului Constanţa şi sentinţa civilă nr. 4607 din 25 iulie 2006) anexate la notele de concluzii.
Intimata SC T.E. SA, prin întâmpinare a respins punctual criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel şi în consecinţă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
1.Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ., poate fi invocat în situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Din dispoziţiile mai sus menţionate rezultă că acest text poate constitui temei al criticii în ipoteza în care se încalcă dispoziţiile procedurale referitoare la conţinutul deciziei supusă analizei de nelegalitate cu privire la obligaţia de a arăta în cuprinsul acesteia motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei. Din acest punct de vedere, care se regăseşte în dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., critica se vădeşte nefondată întrucât în limitele criticilor formulate în apel s-a răspuns succint la problemele de esenţă care vizau netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei fondului. De asemenea se constată că Decizia recurată nu conţine motive contradictorii întrucât considerentele nu sunt în contradicţie cu soluţia adoptată. În acelaşi sens este de reţinut şi faptul că în considerente nu au fost analizate motive străine pricinii.
În realitate în argumentarea acestei critici recurenta a pus în discuţie încălcarea unor dispoziţii legale, motiv care vizează aplicarea legii aşa încât aceste critici vor fi examinate în cadrul motivului prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ.
2. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când aceasta este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Înainte de a se trece la analiza dispoziţiilor invocate de recurentă ca fiind încălcate se impune precizarea că A.G.E.A. nr. 4 din 7 martie 2005 a cărei nelegalitate se invocă reprezintă în realitate punerea în aplicare a A.G.E.A. nr. 9 din 27 noiembrie 2004, prin care s-a hotărât majorarea capitalului social al societăţii prin aport în numerar cu noi acţiuni, subscrierea fiind făcută potrivit actelor dosarului şi susţinerilor părţilor prin acordarea dreptului de preferinţă. Mai trebuie precizat că A.G.E.A. nr. 9/2004 a cărei legalitate a fost contestată nu a fost anulată pe cale judecătorească printr-o hotărâre irevocabilă pentru a se aprecia că nu mai există suport legal pentru hotărârea nr. 4 din 7 martie 2005 a cărei legalitate a fost pusă în discuţie în acest dosar, hotărâre prin care în esenţă s-a luat măsura modificării actelor constitutive potrivit noii structuri a acţionariatului, corespunzător acţiunilor subscrise. A doua precizare priveşte faptul că în discuţie este o societate admisă la tranzacţionare aşa încât criticile vor fi analizate în raport şi de dispoziţiile art. 297/2004, prin care s-a abrogat OUG nr. 28/2002.
Revenind la dispoziţiile legale puse în discuţie de recurentă se constată că, s-a făcut trimitere la încălcarea legii pieţei de capital, art. 224 alin. (3) şi art. 243 alin. (5), cu motivarea că nu s-a asigurat transparenţa asupra măsurilor luate prin A.G.E.A. nr. 4/2005 câtă vreme nu s-au asigurat toate facilităţile pentru ca acţionarii să fie informaţi cu privire la organizarea adunării generale. Critica va fi înlăturată întrucât din procesul verbal al şedinţei, încheiat în acea zi, rezultă că recurenta a participat la dezbateri şi că a avut cunoştinţă de problemele puse în discuţie în condiţiile în care a arătat că are mandat pentru a vota împotrivă motivându-şi acest vot. Pe de altă parte art. 224 lit. a) citat de autoare se referă la informarea acţionarilor pentru ca aceştia în cunoştinţă de cauză, să-şi exercite dreptul la vot. După cum s-a arătat mai sus recurenta şi-a exprimat dreptul de vot şi nu rezultă din lucrările A.G.E.A. că acţionarii au fost împiedicaţi să-şi exprime votul. Cât priveşte dreptul de informare acesta se realizează în condiţiile legii şi în acest sens interpretarea dată de instanţa de apel art. 243 alin. (5) din aceeşi lege, este corectă întrucât aceste dispoziţii nu impun condiţii cumulative ci alternative de publicare a convocării A.G.E.A. pe websit-ul propriu al societăţii sau prin punerea la dispoziţie la sediul societăţii a documentelor sau informaţiilor vizând problemele înscrise pe ordinea de zi. Prin urmare, această susţinere este ipotetică din moment ce nu s-a arătat în concret că s-a refuzat punerea la dispoziţie a actelor şi informaţiilor privind A.G.E.A. nr. 4/2005.
S-a invocat şi faptul că nu s-au comunicat către C.N.V.M., informaţiile privilegiate ce îl privesc în mod direct pe emitent fără să se arate în concret care erau aceste informaţii pentru a se admite că s-au încălcat dispoziţiile art. 226 din aceeaşi lege, citate de recurentă.
Încălcarea drepturilor acţionarilor a fost invocată de recurentă şi prin trimiterea la dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) coroborat cu art. 131 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, sub cuvânt că înregistrarea actului adiţional de modificare a actelor constitutive nu poate fi opozabilă acţionarilor pentru că se bazează pe o A.G.E.A., nelegală. Şi această critică este nefondată întrucât convocarea cuprinde date suficiente şi explicite în legătură cu structura acţionariatului care urmează să se reflecte în actul constitutiv aşa cum rezultă din conţinutul convocatorului aflat la dosar fond prin care în ultimul alineat s-aprecizat că „celelalte prevederi ale actului constitutiv rămân nemodificate". Şi din procesul verbal din 7 martie 2005 rezultă că a fost votată majorarea capitalului social şi că s-a dat împuternicire pentru redactarea actului adiţional de modificare a actului constitutiv al societăţii.
Este adevărat că în procedura convocării adunării generale descrisă mai sus există nuanţări sau chiar derogări faţă de dispoziţiile Legii nr. 31/1990 în cazul societăţilor guvernate de legislaţia pieţei de capital, Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
În acest sens, aşa cum s-a mai arătat, art. 224 din Legea nr. 297/2004 stabileşte obligaţia de principiu de a asigura condiţiile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile. Conform art. 136 din Regulament societatea este obligată să pună la dispoziţia acţionarilor pentru consultare cu minimum 5 zile înainte de data adunării generale la sediul societăţii sau pe website-ul ei documentele care vor fi dezbătute în adunarea generală. Contra cost, acţionarii interesaţi au dreptul să obţină de la societate materialele respective.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile art. 117 alineatele menţionate, art. 224 din Legea nr. 297/2004 stabileşte pentru nerespectarea aceluiaşi principiu al transparenţei şi al informării în vederea exercitării dreptului la vot, reguli care peste obligaţia de publicare amintită stabileşte pentru cazul în care se intenţionează modificarea actului constitutiv şi obligaţia ca proiectul de modificare să se comunice C.N.V.M. Această obligaţie a fost îndeplinită aşa încât şi sub acest aspect critica este nefondată.
- Şi critica în legătură cu faptul că în aceleaşi condiţii au fost anulate alte hotărâri de majorare a capitalului social va fi înlăturată.
Astfel, hotărârea nr. 6/2004 la care a făcut trimitere recurenta a fost analizată din punctul de vedere al respectării OUG nr. 28/2002 şi oricum nu prezintă relevanţă în cauza de faţă.
- Este greşit punctul de vedere evocat de recurentă în susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 92 alin. (3) şi art. 216 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, art. 92 alin. (3) din legea citată, prevede că nu poate fi majorat capitalul social şi nu se vor emite noi acţiuni până nu se vor plăti cele din emisiunea precedentă. Această critică nu poate viza A.G.E.A. nr. 4/2005, ci hotărârea în baza căreia s-a dispus majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acţiuni. Nici dispoziţiile art. 219 din L.S.C. nu pot viza A.G.E.A. nr. 4/2005 câtă vreme depăşirea termenului de un an nu poate fi pusă în discuţie decât în raport de A.G.E.A. nr. 9/2004 care nu face obiectul acestui dosar.
- Au fost citate ca fiind încălcate şi dispoziţiile art. 126 alin. (1) actual 127alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pentru a susţine că acţionarul majoritar care are interese contrare societăţii trebuie să se abţină de la vot. Şi aceste dispoziţii în realitate au în vedere A.G.E.A. care a stat la baza convocării A.G.E.A. nr. 4/2005, ce aduce la îndeplinire măsurile luate anterior, de majorare a capitalului social în complexitatea acestora începând cu emiterea prospectului de emisiune. Or, această hotărâre nu a fost anulată pentru motive de încălcare a dispoziţiilor mai sus arătate.
De altfel pentru această ipoteză, art. 127 alin. (2) din aceeaşi lege, stabileşte răspunderea acţionarului care ar contraveni acestor dispoziţii în cazul în care ar produce daune societăţii .
Din acest punct de vedere şi critica privind încălcarea art. 210 din Legea nr. 297/2004 nu poate fi reţinută pentru motivele arătate mai sus dar şi pentru că nu s-a demonstrat folosirea abuzivă a poziţiei deţinute de acţionarul majoritar şi a faptelor neloiale sau frauduloase care au avut ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare şi a altor instrumente financiare prin care au fost prejudiciaţi deţinătorii acestora.
În fine, critica referitoare la hotărârea A.G.E.A. nr. 8 din 17 decembrie 2002, anterioară A.G.E.A. nr. 9/2004, nu poate fi reţinută întrucât aceasta poate constitui obiect de analiză numai în litigiul prin care s-a pus în discuţie legalitatea A.G.E.A. nr. 9/2004, unde se va putea analiza dacă s-au calculat primele de emisiune şi dacă structura acţionariatului a fost modificată, şi nu în ultimul rând, dacă A.G.E.A. nr. 8/2002 a fost pusă în executare.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA BRAŞOV,împotriva deciziei nr. 17 din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2849/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 433/2007. Comercial → |
|---|
