ICCJ. Decizia nr. 507/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 507/2007
Dosar nr. 10148/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 901/ E din 9 decembrie 2005, Tribunalul Neamţ a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C. SA Piatra Neamţ prin lichidator judiciar SC GREVAL CONS SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SA Piatra Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 284 C. proc. civ., reclamanta SC C. SA prin lichidator judiciar SC G.C. SRL Piatra Neamţ şi prin Decizia nr. 56 din 11 mai 2006 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins cererea de suspendare a cauzei conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ., şi apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa văzând infracţiunile pentru care a fost începută urmărirea penală a apreciat că acestea nu au legătură cu stabilirea obligaţiei pârâtei de plată a contravalorii serviciilor de care ar fi beneficiat din partea apelantei.
Pe fond instanţa a reţinut că acţiunea este nedovedită, că fişa detaliată a partenerilor SC C. SA nu furnizează informaţii privind debitorii reclamantei corelativ cu facturile menţionate şi plăţile înregistrate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta SC C. SA Piatra Neamţ prin lichidator judiciar SC G.C. SRL Piatra Neamţ.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă, că instanţa de apel în mod greşit a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., pe considerentul că infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală nu au legătură cu stabilirea obligaţiei pârâtei.
Pe fondul recursului s-a susţinut că D.N.A. – Serviciul teritorial Iaşi a ridicat toate volumele cu acte contabile originale, privind pe pârâtă, aşa cum rezultă din adresele depuse la dosar, situaţie în care neexistând posibilitatea de a prezenta facturile, în mod greşit s-a respins acţiunea ca nedovedită şi că lichidatorul judiciar în calitate de mandatar al intereselor celor 118 creditori înscrişi pe tabelul creditorilor, are obligaţia de a folosi mijloacele oferite de lege pentru recuperarea creanţelor, sens în care a fost promovată prezenta acţiune.
S-a mai precizat că alte instanţe din ţară au suspendat judecarea cauzelor, aşa cum rezultă din încheierile Tribunalului Iaşi pronunţate în dosarele nr. 2543/2005 şi nr. 2545/2005, Tribunalului Satu Mare în dosarul nr. 4398/2005.
Recursul nu este fondat.
Examinând cererea de recurs formulată de reclamantă se constată că aceasta nu şi-a încadrat juridic motivele de recurs.
Din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate şi în raport de această încadrare în drept, se găseşte nefondat.
Cum infracţiunile pentru care a fost începută urmărirea penală nu au o înrăurire directă asupra stabilirii obligaţiei pârâtei de plată a contravalorii serviciilor de care ar fi beneficiat din partea reclamantei, nu se putea dispune suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa de apel aplicând corect aceste dispoziţii legale.
Dispoziţiile art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ. şi art. 1169 C. civ., au fost aplicate şi interpretate corect de instanţa de apel, reţinându-se în mod întemeiat că sarcina probei pretenţiilor ce fac obiectul litigiului, reveneau apelantei-reclamante şi că aceasta nu a dovedit existenţa şi întinderea obligaţiei intimatei-pârâte.
Restul motivelor de recurs ce vizează conţinutul, probele administrate şi starea de fapt reţinută de Curtea de Apel nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Acestea se circumscriu aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii atacate încât nu pot fi cenzurate în recurs.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Piatra Neamţ prin lichidator judiciar SC G.C. SRL Piatra Neamţ, împotriva deciziei nr. 56 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 503/2007. Comercial → |
|---|
