ICCJ. Decizia nr. 511/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 511/2007
Dosar nr. 10697/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1096 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta SC G. SRL Timişoara în contradictoriu cu pârâta SN R. SA, a dispus ca pârâta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul situat în Timişoara, Calea Aradului nr. 14 B, înscris în CF 36 Timişoara, topo 1723/2/1/1/1/C, teren cu construcţii în str. Demetriade compus din demisol şi parter clădire în suprafaţă construită de 435,56 mp şi 328,85 mp suprafaţa teren reprezentând cota indiviză forţată de ½ din terenul aferent clădirii, la preţul de 130.000 Euro, inclusiv TVA în echivalent bănesc la data perfectării contractului, a dispus O.C.P.I. – B.C.F. Timişoara să opereze în coala CF 36 Timişoara transferul dreptului de proprietate al reclamantei, după clarificarea situaţiei juridice a terenului.
A respins cererile de intervenţie formulate de intervenientele SC T.V. SA şi SC R. SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 12 din Legea nr. 133/1999 şi că drepturile la care se referă intervenientele sunt distincte faţă de cele solicitate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel toate părţile şi prin Decizia civilă nr. 117 din 11 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelurile declarate de reclamanta SC G. SRL Timişoara, pârâta SN R. SA – D.R. Timişoara, intervenienta SC T.V. SA Timişoara şi în consecinţă a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de intervenienta SC R. SRL Timişoara.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că instanţa de fond a respins cererea de intervenţie în interes propriu a SC T.V. SA Timişoara, motivând într-un mod superfluu, că dreptul la care se referă intervenienta este distinct de cel solicitat de reclamantă, astfel că instanţa de fond nu a soluţionat fondul acestei cereri, că potrivit art. 49 C. proc. civ., oricine are un interes propriu poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane dacă invocă un drept al său şi în speţă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de text.
Considerând că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel formulate de reclamantă, pârâtă şi intervenientă faţă de motivul de ordine publică reţinut, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Referitor la apelul intervenientei SC R. SRL Timişoara s-a reţinut că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, deşi a fost citată în acest sens, încât sancţiunea conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 modificată este anularea cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC G. SRL Timişoara în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii apelului intervenientei SC T.V. SA, ca nefondat, admiterea apelului reclamantei şi admiterea în întregime a acţiunii, respingerea apelului pârâtei S.N. R. SA ca nefondat şi menţinerea deciziei în ceea ce priveşte apelul declarat de SC R. SRL.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că în mod eronat instanţa de apel a considerat că prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului; că Decizia nu este motivată neindicându-se nici un temei juridic; că s-au interpretat greşit dispoziţiile legale, în speţă fondul a fost atins şi s-a stabilit că obiectul material asupra căruia se constituie cele 2 drepturi, cel al SC T.V. SA şi cel al SC G. SRL sunt total diferite, fiind vorba de două apartamente diferite şi care nu au părţi comune deoarece există trei căi de acces diferite pentru demisol, separat pentru parter şi a 3-a cale de acces separat pentru etaj şi mansardă.
Pe fond s-a susţinut că în speţă sunt realizate toate condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 133/1999 şi că imposibilitatea admiterii acţiunii datorită neefectuării parcelării terenului aferent construcţiei nu subzistă.
Intimata-pârâtă S.N. R. SA – D.R. Timişoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. şi pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Instanţa de apel aplicând aceste dispoziţii a reţinut corect că prima instanţă a rezolvat procesul în mod greşit fără a intra în cercetarea fondului.
Având în vedere că potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept" care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor rezultă că neîndeplinirea acestei cerinţe echivalează practic cu o nepronunţare pe fondul cauzei.
În speţă se constată că motivarea primei instanţe este superficială, argumentarea fiind sumară, fără referire la probele dosarului, astfel că soluţia la care s-a oprit instanţa, de respingere a cererii de intervenţie în interes propriu formulată de SC T.V. SA Timişoara, apare ca fiind nemotivată, ceea ce echivalează cu o nepronunţare pe fondul cauzei.
Pentru aceste considerente se apreciază că nu este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel a aplicat corect legea, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., şi ca o consecinţă, pentru a se pronunţa o soluţie unitară, s-au admis apelurile şi s-a desfiinţat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Analizarea celorlalte motive de recurs ce vizează fondul, nu se mai impune faţă de modul de soluţionare a primului motiv de recurs.
Nu este incident nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu are corespondenţă în dezvoltarea în fapt a criticii invocată.
Hotărârea instanţei de apel cuprinde considerentele de fapt şi de drept care stau la baza soluţiei pronunţate, încât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 117 din 11 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 513/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 507/2007. Comercial → |
|---|
