ICCJ. Decizia nr. 516/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 516/2007
Dosar nr. 12369/1/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă sub nr. 130/C/2001, reclamanta SC B. SRL Radimna a chemat în judecată pârâta C.C.Z. Oraviţa solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va da să se constate că au efectuat la Cabana Dunărea situată în Moldova Nouă, str.Pârvareca, proprietatea pârâtei, lucrări de investiţii, construcţii şi dotări în valoare iniţială de 75.000.000 lei începând din 1992 şi până în prezent.
Să oblige pârâta la plata contravalorii actulaizate a lucrărilor de construcţii, reparaţii capitale şi dotări, să dispună instituirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra întregului imobil până la achitarea integrală a contravalorii sumelor reactualizate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 107 din 13 februarie 2001, Judecătoria Moldova Nouă a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, competent din punct de vedere material. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Caraş-Severin sub nr. 1135/COM/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 2 iulie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1135/COM/2001, Tribunalul Caraş – Severin a admis acţiunea reclamantei obligând pârâta să plătească acesteia suma de 883.963.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiţii făcute la Cabana Dunărea; a dispus instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului până la achitarea debitului şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei sentinţe, instanţa de fond a reţinut că în anul 1992, reclamanta a preluat în gestiune imobilul Cabana Dunărea, înscris în CF nr. 167 Măceşti în baza Decretului nr. 101/1980. Ulterior, între părţi a fost încheiat contractul de asociere nr. 77/1995 pe o durată de un an începând cu 1 ianuarie 2000, în baza căruia, reclamanta a efectuat reparaţii capitale absolut necesare pentru buna desfăşurare a acivităţii. Lucrările au fost făcute cu consimţământul pârâtei conform contractelor încheiate între părţi, urmând ca la sfârşitul perioadei pentru care s-a încheiat contractul, cel care a realizat lucrările să fie despăgubit de cel căruia îi rămân. Valoarea actualizată constatată prin expertiză este de 883.963.000 lei.
Prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi a instituit dreptul de retenţie până la achitarea debitului în baza art. 1323 C. civ. A obligat pârâta la 5.695.000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta potrivit art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunţată în dosarul nr. 5619/COM/2002, a respins recursul declarat de pârâtă reţinând că în mod corect prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 969 C. civ. existând convenţii între părţi cu privire la efectuarea lucrărilor. S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada acordului pârâtei în efectuarea lucrărilor şi că, deşi prin cererea de recurs pârâta susţine că adresa prin care se aprobă efectuarea lucrărilor nu este semnată de persoane cu funcţie de decizie şi nu se regăseşte în evidenţa acesteia, pârâta nu a făcut dovada înscrierii în fals a acestui act, astfel că instanţa nu poate dispune înlăturarea actului ca probă.
Pârâta a promovat contestaţie în anulare împotriva deciziei Curţii de Apel, înregistrată la Curtea de Apel Timişoara sub nr. 7268/COM/2002, care prin Decizia civilă nr. 6/ R din 15 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 7268/COM/2002, a respins contestaţia în anulare motivând că modul în care instanţele au interpretat probele administrate nu poate constitui motiv de admisibilitate a unei contestaţii în anulare.
La data de 14 octombrie 2003, pârâta a promovat cerere de revizuie înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin, sub nr. 5812/2003 invocând împotriva sentinţei civile nr. 1538 din 2 iulie 2002 pronunţată în dosarul nr. 1135/COM/2001 al Tribunalului Caraş-Severin, dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., deoarece prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa din 22 septembrie 2003 pronunţată în dosarul nr. 124/P/2003 s-a dispus printre altele anularea adresei nr. 2 din 15 iunie 1997 a reclamantei, înscris depus la dosarul Tribunalului şi avut în vedere de către acesta la soluţionarea cauzei în fond.
Prin sentinţa civilă nr. 619 din 1 martie 2004, Tribunalul Caraş-Severin admite cererea de revizuire formulată de către revizuenta C.C.Z. Oraviţa în contradictoriu cu intimata SC B. SRL Radimna şi schimbă în parte sentinţa civilă nr. 1538 din 2 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 1135/COM/2001, în sensul că admite în parte acţiunea comercială în pretenţii formulată de intimata-reclamantă SC B. SRL, împotriva pârâtei revizuente Cooperativa de Consum Zonală Oraviţa.
Constată că reclamanta a efectuat la Cabana Dunărea situată în Moldova Nouă str. Pârvareca, proprietatea pârâtei, lucrări de investiţii în valoare de 189.460.000 lei.
Obligă pârâta la plata contravalorii acestor lucrări.
Respinge capătul de cerere referitor la celellate pretenţii.
Respinge cererea de instituire a unui drept de retenţie asupra imobilului. Obligă intimataSC B. SRL să plătească revizuientei 10.000.000 lei cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa din 22 septembrie 2003 dată în dosarul nr. 1124/P/2003, s-a dispus ăn baza art. 245 lit. c) C. proc. pen. şi art. 170 C. proc. pen., anularea adresei nr. 2 din 16 iunie 1997 declarată falsă. Această adresă emană de la SC B. SRL către C.C.Z. Oraviţa şi a fost înregistrată de intimată sub nr. 2 din 16 iunie 1997. Prin adresă se solicită aprobarea de a introduce încălzire centrală cu cazan automatizat, de a se face reparaţii la instalaţia sanitară, de a se monta o pompă electrică, etc.
În cursul cercetării penale, s-a dovedit că înscrisul nu a fost înregistrat la C.C.Z. Oraviţa – revizuienta, deşi înscrisul certifica faptul că lucrările se fac cu acordul prealabil al al acesteia pentru perioada următoare datei aprobării.
În faza de urmărire penală, s-a dovedit că o parte dintre lucrări au fost deja executate începând cu anul 1992 regimul lor juridic fiind altul, astfel că adresa respectivă nu exprimă realitatea atestând fapte şi împrejurări necorespunzătoare adevărului, procurorul reţinând că înscrisul este fals, fiind incidente dispoziţiile art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ., întrucât înscrisul declarat fals, respectiv adresa nr. 2 din 16 iunie 1997 a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 158 din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de intimata SC B. SRL Radimna împotriva sentinţei civile nr. 619 din 1 martie 2003 pronunţată în dosarul nr. 5812/C/2003 a Tribunalului Caraş-Severin privind pe revizuenta C.C.Z. Oraviţa şi schimbă în parte hotărârea menţionată în sensul că obligă pârâta revizuentă să plătească reclamantei-intimate suma de 54.374,52 lei (RON), reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiţii şi menţine celelalte obligaţii. Obligă pe revizuentă să plătească intimatei suma de 1000 lei (RON), cheltuieli de judecată, în apel.
Instanţa de control judiciar a reţinut îndeplinită condiţia existenţei unui înscris falsificat, ca temei al cererii de revizuire şi că reclamanta a solicitat aprobarea pentru lucrările de modernizare ce s-au impus pentru buna funcţionare a spaţiului obiect al asocierii, pe cheltuiala sa, că însă potrivit art. 16 din contractul de asociere încheiat de către părţi pe perioada anului 2000, pentru investiţiile făcute de o parte cu acordul celeilalte părţi, neamortizate până la data încetării contractului, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel, şi se vor acorda despăgubiri până la nivelul valorii reactualizate.
Deşi menţiunea scrisă de aprobare de pe adresa la care s-a făcut referire anterior a fost anulată, prin aceeaşi hotărâre, s-a stabilit că, în ce priveşte restul conţinutului actului acesta reflectă pe deplin realitatea şi că, la data executării, lucrările s-au efectuat cu acordul proprietarului. Valoarea acestora a fost stabilită, potrivit expertizei efectuate de expertul tehnic Balaci Mircea, la suma de 543.745.200 lei.
În temeiul art. 304 pct. 3, 9 C. proc. civ., revizuenta C.C.Z. Oraviţa a declarat recurs susţinând că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Recursul este fondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Sentinţa a cărei revizuire s-a solicitat a fost supusă numai căii de atac a recursului, recurs ce a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. 1199 din 18 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
În această situaţie, instanţa de apel trebuia să pună în discuţia contradictorie a părţilor calea de atac ce se putea exercita împotriva hotărârii pronunţată în revizuire, să califice calea de atac ca fiind apel şi nu recurs.
Pentru acest considerent, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu prevederile art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul declarat de revizuentă împotriva deciziei nr. 158 din 27 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, să caseze Decizia atacată şi să trimită cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuenta C.C.Z. ORAVIŢA, împotriva deciziei nr. 158 din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 513/2007. Comercial → |
|---|
