ICCJ. Decizia nr. 630/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 630/2007
Dosar nr. 10048/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, la data de 22 aprilie 2003, reclamanta SC Y.I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.N.P.D.S. IASI, ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună:
1. anularea actului administrativ emis de pârâta prin care aceasta a desemnat vâştigătoarea licitaţiei din data de 17 februarie 2003, ce a avut ca obiect achiziţionarea de către pârâtă de echipamente frigorifice necesare dotării depozitului frigorific situat în raza Ocolului Silvic Ciurea;
2. obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat reclamantei în sumă de 378 milioane lei vechi, echivalentul a 10.500 Euro constând în cheltuieli determinate de participarea la licitaţie şi contravaloarea profitului aferent şi nerealizat (9.000 Euro).
În motivare reclamanta a susţinut că respingerea ofertei sale a fost determinată de schimbarea nejustificată şi nelegală de către pârâta a criteriului principal de desfăşurare a licitaţiei cu încălcarea condiţiilor statuate de lege, ceea ce i-a produs prejudiciul a cărui contravaloare o solicită.
Pârâta a formulat întâmpinare la acţiunea introductivă, invocând cu titlu de excepţie necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ cu motivarea că procesul verbal de licitaţie nu emană de la o autoritate contractantă în sensul cum este definită de art. 5 din OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, achiziţionarea echipamentelor făcându-se din fondurile proprii ale sale şi nu din fonduri publice, iar pe fond solicitând respingerea acţiunii deoarece între părţi nu s-a încheiat nici un contract care să atragă răspunderea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 46/ E din data de 11 februarie 2005, Tribunalul Iaşi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă.
Tribunalul reţine că pârâtei nu i se aplică prevederile OUG nr. 60/2001 deoarece deşi din punct de vedere al procedurilor subsecvente desfăşurării licitaţiei, pârâta a stabilit că licitaţia se organizează potrivit prevederilor OUG nr. 60/2001, achiziţionarea echipamentelor s-a făcut din fonduri proprii şi nu publice, iar pârâta, conform adresei nr. 160172 din 1 februarie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor – D.R. achiziţiilor publice nu este autoritate contractantă potrivit OUG nr. 60/2001.
Totodată, Tribunalul reţine din examinarea înscrisurilor depuse de părţi că pârâta nu a schimbat criteriile stabilite prin caietul de sarcini şi a analizat ofertele din punct de vedere tehnic şi economic, toate neregularităţile procedurale invocate de reclamantă cu privire la desfăşurarea licitaţiei fiind neconfirmate.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a formulat apel pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie vizând modul fraudulos de desfăşurare a licitaţiei care nu a fost sancţionat de prima instanţă datorită aplicării trunchiate a dispoziţiilor legale incidente.
Prin Decizia nr. 28 din data de 9 martie 200, Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a admis apelul reclamantei şi a schimbat în tot sentinţa fondului în sensul că a admis în parte acţiunea introductivă formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să-i plătească acesteia suma de 1.500 Euro cu titlu de daune, în echivalent în lei, la data plăţii şi cheltuielile de judecată suportate de reclamanta la fond respectiv 29.299.000 lei vechi.
Curtea a respins capătul de cerere privind anularea actului de atribuire a licitaţiei câştigătoarei SC E. SA Odorheiul Secuiesc, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 9.000 Euro cu titlu de profit nerealizat .
Totodată pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în apel.
Instanţa de control judiciar a apreciat că soluţia primei instanţe este greşită, în condiţiile în care în anunţul pentru ţinerea licitaţiei s-a precizat un criteriu unic de selecţie respectiv oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, iar în final s-a ales oferta cu preţul cel mai scăzut.
Concluzionând instanţa reţine că reclamanta a fost prejudiciată de această conduită ambiguă a pârâtei, prejuidiciu constând în cheltuielile suportate de aceasta prealabile desfăşurării licitaţiei care însumează 1500 Euro.
Cu privire la capătul de cerere vizând anularea licitaţiei, Curtea de apel a apreciat că părţile nu mai pot fi repuse în situaţia anterioară, deoarece lucrarea a fost efectuată integral şi recepţionată, funcţionând de peste doi ani, iar pe parcursul desfăşurării litigiului efectele licitaţiei nu au fost suspendate deşi reclamanta avea posibilitatea legală să solicite acest lucru.
Referitor la cererea reclamantei de plată a beneficiului nerealizat, instanţa a constatat că aceasta nu şi-a dovedit pretenţiile astfel formulate.
În contra acestei decizii reclamanta a declarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtei şi la plata sumei de 9.000 Euro reprezentând profit nerealizat urmare pierderii contractului din culpa pârâtei.
Reclamanta-recurentă şi-a fundamentat cererea de recurs pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susţinând în argumentarea criticilor că instanţa de apel a interpretat greşit înscrisurile administrate în cauză, respectiv „fişa contract" unde este menţionată valoarea profit de 9.000 Euro.
Totodată recurenta susţine că în condiţiile în care s-a dovedit modul fraudulos de desfăşurare a licitaţiei şi pe de altă parte buna sa credinţă, este îndreptăţită la plata profitului nerealizat.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulată, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Trebuie precizat în prealabil, că modificarea sau casarea unei hotărâri, în actuala reglementare a recursului, se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
2. Deşi recurenta invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia- argumentele aduse în sprijinul acestei critici vizează chestiuni de netemeinicie, de apreciere a probelor de către instanţa de apel, aspecte care scapă controlului de legalitate în actualul context legislativ.
Or, instanţa de apel a reţinut în considerentele hotărârii că, în raport de probele administrate, reclamanta nu şi-a dovedit cererea privind profitul nerealizat, astfel că sub acest aspect, recurenta nu mai este îndreptăţită să repună în discuţie în recurs, netemeinicia soluţiei adoptate.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
Cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, va fi respinsă, ca nedovedită, în condiţiile inexistentei oricăror dovezi care să ateste cheltuielile efectuate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC Y.I. SRL BUCURESTI împotriva deciziei nr. 28 din 9 martie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2348/2007. Comercial → |
|---|
