ICCJ. Decizia nr. 522/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 522/2007
Dosar nr. 1792/57/2006
Şedinţa publică din 2 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 371/CA/2006, Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea introdusă de reclamanta C.N.H. SA – E.M. Lupeni împotriva pârâtei SC G.I. SRL Aninoasa.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că dreptul la acţiune s-a născut până la sfârşitul semestrului I-2002, astfel că introducerea acţiunii doar la 28 decembrie 2005 determină constatarea prescripţiei extinctive prevăzută de Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C.N.H. SA – E.M. Lupeni şi prin Decizia nr. 143 din 8 septembrie 2006 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul.
În fundamentarea acestei soluţii instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 şi raportat la aceste dispoziţii, dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut la data efectuării plăţii apreciată ca nedatorată, astfel că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., reclamanta C.N.H. SA – E.M. Lupeni.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat casarea ambelor hotărâri cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În motivarea recursului a susţinut în esenţă că instanţele trebuia să facă aplicarea art. 8 din Decretul nr. 167/1958, pârâta fiind autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii.
Fapta ilicită constă în îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale prevăzute de art. 8 cap. VII din contractul nr. 127/ ALP din 25 aprilie 2001, la fel cum a reţinut şi organul de control în procesul verbal nr. 6 din 20 decembrie 2002.
S-a susţinut că dreptul la acţiune conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958 începe să curgă de la data când reclamanta a luat cunoştinţă de producerea prejudiciului de către pârâtă, respectiv de la data înregistrării procesului verbal nr. 6 din 20 decembrie 2002 întocmit de organele fiscale şi în aceste condiţii dreptul la acţiune nu este prescris.
S-a invocat că în cursul anului 2005 a fost promovată la instanţa de fond o cerere de emitere a somaţiei de plată, ce a dus la întreruperea cursului prescripţiei.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Acţiunea în restituire a plăţii nedatorate este o acţiune patrimonială, astfel că ea va putea fi intentată în termenul de prescripţie de drept comun.
Acest termen începe dă curgă din momentul efectuării plăţii.
În mod temeinic instanţele au constatat prescrierea dreptului la acţiune potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Dreptul la acţiune al reclamantei a început să curgă la data efectuării plăţii apreciată ca nedatorată fiind irelevantă sub aspectul curgerii prescripţiei, constatarea făcută şi adusă la cunoştinţă de organul de control fiscal.
În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, pârâta nefiind autoarea unei fapte ilicite producătoare de prejudicii, aceasta îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale asumate prin contractul de prestări servicii.
Cursul prescripţiei nu a fost întrerupt ca urmare a introducerii cererii pentru emiterea somaţiei de plată în temeiul OG nr. 5/2001, în cursul anului 2005 întrucât cererea a fost respinsă, nefiind îndeplinite astfel, prevederile art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor legale precitate, instanţa de fond soluţionând în mod corect acţiunea pe excepţie, încât în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA - E.M. LUPENI, împotriva deciziei nr. 143 din 8 septembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 518/2007. Comercial → |
|---|
