ICCJ. Decizia nr. 552/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 552/2007
Dosar nr. 14537/1/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 3 septembrie 2004, reclamanta A.P. apartamente nr. 4 Braşov a chemat în judecată pe pârâta R.A. C.A.B., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia de a reface şi repara lucrările necorespunzătoare la sistemul de canalizare, cu plata de daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 282 din 27 martie 2006, Tribunalul Braşov a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă să refacă şi să repare, în sensul aducerii în stare de funcţionare a sistemului de canalizare la Blocul 7 situat în Braşov, prin intervenţia corespunzătoare la tronsonul C.R.F. – C.R.F. indicat în raportul de expertiză tehnică depus la dosar, în caz contrar lucrarea urmând a se face de reclamantă pe cheltuiala pârâtei, cu 512,1 Ron cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind daunele-cominatorii.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 103 din 21 septembrie 2006, a respins apelurile reclamantei şi a pârâtei, ca nefondate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta R.A. – C.A.B. a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât nici expertul nu a ţinut seamă de obiectele sale, iar reţeaua de canalizare în litigiu nu se află în administrarea şi întreţinerea sa, nefiind constructorul imobilului.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză, precum şi a lucrărilor raportului de expertiză tehnică întocmit, se constată că susţinerile pe care pârâta le reiterează prin recursul de faţă nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, având în vedere dispoziţiile art. 70 lit. c) din HG nr. 1591/2002 şi ale Regulamentului C.A. R.A.B., care stabilesc obligaţia operatorului de a lua măsurile necesare pentru remedierea operativă a defecţiunilor din instalaţiile sale, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicaţiune şi a art. 47 alin. (3) din HG nr. 1591/2002.
Astfel că, reţinând că „racordul de la cămin la reţea, inclusiv căminul de racord cu componentele sale" aparţine „reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acesteia", situaţie în care exploatarea, întreţinerea şi repararea sunt în sarcina operatorului de servicii.
Cu alte cuvinte, având în vedere şi constatările cuprinse în raportul de expertiză nu pot fi primite susţinerile pârâtei care afirmă că reţeaua respectivă nu ar fi în administrarea sa, împrejurare în care corect instanţele au dispus angajarea răspunderii operatorului (pârâta) la refacerea şi repararea respectivului sistem de canalizare, în vederea funcţionării sale utile.
Având în vedere cele de mai sus, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
În acest caz, potrivit art. 274 C. proc. civ,. recurenta pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 107 Ron.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta R.A. C.A.B. împotriva deciziei nr. 103/ Ap din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 107 Ron cheltuieli de judecată în favoarea intimatei A.P. nr. 4 Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 551/2007. Comercial → |
|---|
