ICCJ. Decizia nr. 56/2007. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 56/2007

Dosar nr. 14480/1/2006

Şedinţa publică din 10 ianuarie 2007

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 20 octombrie 2006, contestatoarea SC T.A. SRL a solicitat anularea în totalitate a deciziei nr. 517 din 1 noiembrie 2005, pronunţată de Secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 811/2005, rejudecarea cererii de recurs, admiterea acesteia şi casarea hotărârilor pronunţate.

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare, în drept, pe prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi a invocat ca motiv al contestaţiei sale faptul că instanţa de recurs a omis „să observe şi să răspundă distinct tuturor criticilor invocate de către recurentă". Contestatoarea mai arată că a investit instanţa „cu soluţionarea mai multor motive de recurs, în pofida încadrării lor într-un caz unic de casare, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.".

Examinând contestaţia în anulare prin prisma motivului invocat şi a cerinţelor art. 318 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., trebuie îndeplinite două condiţii: instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare şi această omisiune să se fi produs din greşeală.

În cauză, examinând recursul declarat de SC T.A. SRL Oradea, se constată că recurenta a invocat un caz unic de recurs, aşa cum susţine chiar ea prin prezenta contestaţie -, respectiv cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi constând în încălcarea sau aplicarea greşită a legii după care relevă „aspecte de nelegalitate şi netemeinicie ale deciziei recurate".

Având în vedere că toate aspectele şi argumentele invocate de recurentă se subsumează aceluiaşi motiv de recurs instanţa le-a sintetizat şi a răspuns la ele grupând, în acest sens, atât argumentele aduse de parte cât şi propriile sale argumente, ea neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în motivul de recurs. De altfel, este neîntemeiată susţinerea contestatoarei că instanţa, în virtutea rolului său activ, trebuia „să observe şi să răspundă distinct tuturor criticilor invocate de recurentă". Aceasta întrucât legea de procedură sancţionează doar omisiunea de a cerceta un motiv de recurs, argumente multiple invocate în susţinerea acestuia putând fi grupate şi răspunsul dat la aceste argumente să fie comun.

Faţă de cele de mai sus, contestaţia în anulare apare ca nefondată şi Înalta Curte urmează să o respingă în temeiul art. 320 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestaţia în anularea deciziei nr. 5171 din 1 noiembrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, formulată de contestatoarea SC T.A. SRL Oradea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 ianuarie 2007.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 56/2007. Comercial