ICCJ. Decizia nr. 1236/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1236/2007
Dosar nr. 25480/3/2004
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 251 din 25 ianuarie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei A.V.A.S. Bucureşti şi a fost obligată pârâta Asociaţia S.P. Tg. Mureş la plata sumei de 4.245.313.296 lei (ROL) în favoarea reclamantei, reprezentând: 249.313.296 lei dobânzi contractuale pentru neplata la scadenţă a ratelor 3 şi 4 din preţul datorat în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 31 din 20 aprilie 1999 şi 3.996.000.000 lei penalităţi contractuale pentru neplata la scadenţă a ratelor 1 – 4 de preţ, conform contractului nr. 32/1999. A fost respins capătul de cerere având ca obiect plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea dividendelor încasate de către pârâtă, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 20 aprilie 1999 între F.P.S. (actuala A.V.A.S.) şi pârâta S.P. a intervenit contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 32, modificat prin actul adiţional prin care pârâta achiziţiona un număr de acţiuni emise de SC S.P. SA Târgu Mureş reprezentând 56,999 % din capitalul social al societăţii. Proprietatea asupra acţiunilor s-a transmis de la vânzător la cumpărător la data plăţii avansului preţului tranzacţiei negociat de părţi la suma de 3.108.275.000 lei (ROL).
S-a arătat că s-a achitat de cumpărătoare avansul de 20 % din preţul contractului, iar diferenţa de 80% urma să se facă în 5 rate anuale, incluzându-se în cuprinsul contractului clauza penală în sensul sancţionării neplăţii la scadenţă a ratei cu 0,3 % din valoarea neachitată pentru fiecare zi de întârziere, precum şi pactul comisoriu de ultim grad atestând dreptul vânzătorului acţiunilor de a desfiinţa de plin drept contractul pentru neplata a două rate succesive din preţ. Dobânda pentru plata în rate a restului de preţ a fost stabilită la 10 % pe an plătibilă până la data scadenţei, inclusiv în cazul plăţilor anticipate.
Instanţa a mai reţinut că pârâta nu a achitat nici una din ratele prevăzute în contract cu scadenţă în perioada 17 iunie 2000 – 20 aprilie 2004 şi, aşa cum rezultă din sentinţele civile nr. 1357 din 13 octombrie 2000 şi nr. 1535 din 14 noiembrie 2001 pronunţate de Tribunalul Mureş, pârâta a depăşit scadenţa contractuală pentru plata ratelor preţului de cumpărare al acţiunilor corespunzătoare primelor două rate. Activând pactul comisoriu inclus de părţi în cuprinsul convenţiei, la data de 26 august 2004, pentru neplata ratelor 3 şi 4 din preţ, reclamanta a notificat pârâtei rezoluţiunea de plin drept a contractului nr. 32/1999 prin adresa nr. 12383, şi societatea de registru SC R.I.T. SA a confirmat A.V.A.S. reînscrierea sa în calitate de acţionar în registrul acţionarilor SC S.P. SA Târgu Mureş.
Faţă de dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 şi întrucât la faza desfiinţării contractului pârâta datora ratele 1 – 4 din preţul de vânzare, instanţa a apreciat că penalităţile şi dobânzile contractuale pentru ratele restante exclud doar a 5-a rată de plată, în raport de scadenţa căreia contractul părţilor nu mai era în fiinţă.
Având în vedere calculele efectuate de expertul contabil în cadrul raportului de expertiză şi în baza art. 43 C. com., tribunalul a constatat că dobânda contractuală datorată de pârâtă corespunzător ratelor 3 şi 4 de scadenţă şi neachitată de către pârâtă însumează 249.313.296 lei.
În privinţa penalităţilor, s-a precizat că pentru ratele 3 şi 4 din preţ, până la data sesizării instanţei, acestea însumează 1.127.900.000 lei şi respectiv 580.400.000 lei. Totodată s-a menţionat că expertul în mod greşit s-a limitat la determinarea evaluării penalităţilor aceste rate, excluzând calculului primele două rate pe care reclamanta le include în acţiune.
Specificând că prin sentinţele arătate, Tribunalul Mureş a stabilit cota penalităţii datorate de către pârâtă pentru ratele 1 şi 2, instanţa a considerat că trebuie aplicat procentul de penalitate începând cu data pronunţării sentinţei nr. 1357 din 13 octombrie 2000 pentru prima rată şi cu cea a pronunţării sentinţei nr. 1532 din 14 octombrie 2001 pentru a doua rată, în caz contrar, un calcul considerat cu dat scadenţei acestor rate având semnificaţia unei duble reparaţii pentru acelaşi prejudiciu. S-a apreciat astfel că suma de 3.996.000.000 lei solicitată de către reclamantă corespunde penalităţilor datorate de către pârâtă pentru neplata ratelor 1 – 4 din preţ.
Cererea de acordare de daune-interese constând în dividende încasate de pârâtă s-a considerat că nu a fost dovedit că pârâta a încasat aceste beneficii, mai mult în raportul de expertiză s-a arătat că nu rezultă încasarea dividendelor de către cumpărător în perioada în care acesta a deţinut calitatea de acţionar în SC S.P. SA, iar începând cu anul 2003 societatea în cauză a înregistrat pierderi semnificative, fiind exclusă repartizarea şi încasarea oricăror beneficii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, prin Decizia nr. 302 din 19 mai 2006.
Instanţa a reţinut că întemeiat nu au fost acordate daunele solicitate de reclamantă urmare desfiinţării contractului de privatizare, întrucât expertiza nu a avut elemente pentru a le determina. Mai mult, reclamanta nici nu a depus, în termen util obiectivele expertizei vizând daunele interese.
S-a reţinut ca întemeiată reţinerea instanţei de fond în sensul că reclamanta, nu s-a implicat în analiza activităţii SC S.P. SA şi nu a semnalat în adunările generale ale acţionarilor, activităţi păgubitoare pentru A.V.A.S.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 312 alin. (3) C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit instanţa de apel nu a admis proba cu expertiza financiar-contabilă pentru a se stabili întinderea prejudiciului creat de pârâtă;
- onorariu de expertiză în sumă de 5.000.000 lei, trebuia să fie suportat de pârâtă.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele motive.
Unul din capetele de cerere din acţiune, respins de instanţa de fond, soluţie confirmată în apel, l-a constituit daunele reprezentând dividendele pe care pârâta, Asociaţia S.P. le-a încasat în calitate de acţionar în anul 2003.
Daunele nu au fost dovedite de reclamantă, iar expertiza a precizat că din documentele puse la dispoziţie de părţile litigante, nu rezultă încasarea de către pârâtă a dividendelor pe perioada în care aceasta a deţinut calitatea de acţionar în SC S.P. SA, iar din 2003, faţă de pierderile înregistrate de societate, este exclusă încasarea oricăror beneficii.
Instanţa de apel a respins cererea pentru efectuarea unei expertize contabile, reţinând că nu este utilă soluţionării şi având în vedere că nus-au depus nici obiectivele pentru această probă.
În adevăr, reclamanta nu a motivat necesitatea efectuării unei noi expertize contabile, cât timp nu a prezentat, cu ocazia primei expertize de la fond probe pentru stabilirea unor eventuale daune imputabile acţionarei pârâte.
Reclamanta, în apel nu a mai invocat încasarea de dividende de către pârâtă, ci a solicitat să se determine modul de gestionare a veniturilor şi cheltuielilor, tranzacţiile şi vânzările de active privind, nu pe pârâtă ca acţionară, ci pe SC S.P. SA Tg. Mureş.
Or, pretenţiile pentru daune întemeiate pe art. 989 C. civ., pot fi acordate pentru o faptă culpabilă care a produs daune, cu dovedirea legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, elemente ce nu au fost dovedite de către reclamantă în sarcina pârâtei.
Critica recurentei privind neacordarea de către instanţa de fond a sumei de 5.000.000 lei, onorariu expert este de respins, instanţa fiind în drept să aprecieze că aceste cheltuieli au fost necesare pentru stabilirea pretenţiilor reclamantei.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 302 din 19 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1243/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 597/2007. Comercial → |
|---|
