ICCJ. Decizia nr. 682/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 682/2007
Dosar nr. 1402/46/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 57/ C din 31 ianuarie 2006, Tribunalul Comercial Argeş a admis în parte cererea completată formulată de reclamanta SC T.D. SRL Curtea de Argeş şi a dispus evacuarea pârâtei SC T.N. SRL din spaţiul comercial situat în municipiul Curtea deArgeş, str. Negru Vodă.
A obligat-o pe pârâta SC T.N. SRL la plata sumei de 114.974,27 RON reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului, la suma de 13.055,72 RON cu titlu de dobândă şi la 4.037,12 RON cheltuieli de judecată.
A respins capătul de cerere privind obligarea la plata contravalorii lipsei de folosinţă pe perioada 1 noiembrie 2002 – 4 martie 2004.
A respins cererea completată cât priveşte pârâţii persoane fizice B.F. şi B.V.
A respins cererea reconvenţională având ca obiect arătarea titularului dreptului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri reclamanta SC T.D. SRL Curtea de Argeş şi pârâţii SC T.N. SRL Curtea de Argeş, B.F. şi B.V.V.
La data de 11 aprilie 2006, apelanta-pârâtă SC T.N. SRL Curtea de Argeş a solicitat instanţei suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 57/ C din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş, până la soluţionarea definitivă a apelului formulat împotriva acesteia, ce formează obiectul dosarului nr. 340/COM/2006 al Curţii de Apel Piteşti.
Prin încheierea din 26 aprilie 2006, instanţa i-a pus în vedere apelantei-pârâte să achite cauţiunea de 20 % din valoarea obiectului apelului, conform art. 7232 C. proc. civ., urmând ca pronunţarea asupra acestei cereri să se facă după ce se vor depune înscrisurile menţionate.
Ulterior, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin încheierea din 17 mai 2006, pronunţată în dosarul nr. 340/COM/2006, a suspendat judecata cauzei în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., fără a se mai lua în discuţie cererea de suspendare a executării silite privind sentinţa nr. 57/2006 a Tribunalului Comercial Argeş.
Pentru a hotărî suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanţa a avut în vedere că una din pretenţiile din acest dosar este plata unei sume de bani, reprezentând daunele pe care le-a suferit reclamanta ca urmare a faptului că într-un alt dosar aceasta a fost obligată să plătească daune către SC S. SA.
A mai avut în vedere şi că de modul în care se soluţionează acel capăt de cerere care în prezent a fost casat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti depinde modul de soluţionare al acestui capăt de cerere, precum şi a celorlalte capete de cerere sau sunt strâns legate.
Deoarece, hotărârea ce face obiectul apelului a fost pusă în executare, iar Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 41/ A/C din 12 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 474/COM/2006 a dispus suspendarea provizorie a executării acesteia, până la soluţionarea suspendării obişnuite, intimata-reclamantă SC T.D. SRL Curtea de Argeş a solicitat instanţei repunerea pe rol a cauzei, în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării sentinţei atacate în apel.
Prin încheierea din 29 iunie 2006, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea de suspendare a executării silite a sentinţei nr. 57/ C din 31 ianuarie 2006 a Tribunalului Comercial Argeş şi a dispus suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea apelurilor.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că susţinerea intimatei-reclamante privind punerea în executare numai a dispoziţiilor sentinţei atacate în partea vizând evacuarea, pe considerentul că aceasta este irevocabilă, nefăcând obiectul apelului, nu poate fi primită, fiind contrazisă de conţinutul motivării apelului, în care se critică hotărârea primei instanţe pentru neluarea în considerare a convenţiei dintre părţi în legătură cu acordul de a fi folosit spaţiu, până la restabilirea situaţiei anterioare contractului de vânzare-cumpărare nr. 4897 din 22 noiembrie 1994 şi definitivarea dreptului de creanţă al apelantei, ce face obiectul unei alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Ca atare, dată fiind complexitatea raporturilor litigioase dintre părţi, instanţa a apreciat că sunt întrunite cerinţele legale ce reglementează măsura suspendării executării silite a sentinţei nr. 57/C/2006 a Tribunalului Comercial Argeş, până la soluţionarea apelurilor.
Reclamanta SC T.D. SRL a declarat recurs împotriva încheierii din 17 mai 2006, cât şi împotriva încheierii din 26 iunie 2006, ambele pronunţate în dosarul nr. 1402/46/2006 (nr. în format vechi 340/COM/2006), de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Recurenta-reclamantă susţine că ambele încheieri sunt date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Cu privire la nelegalitatea încheierii pronunţate la data de 17 mai 2006, arată că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece cererea sa, prin care a solicitat instanţei să ia act că renunţă la judecată a fost formulată înainte de a intra în dezbaterea fondului, aşa încât nu era nevoie de acordul şi învoirea celeilalte părţi.
Arată, de asemenea, că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece în condiţiile în care în mod corect se lua act de renunţarea sa la judecarea apelului pe care l-a declarat, cauza nu mai avea nicio legătură cu litigiul existent între societatea sa şi SC S. SA, trimis spre rejudecare la Curtea de Apel Piteşti, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ..
Referitor la încheierea din data de 29 iunie 2006, învederează instanţei că este nelegală, în esenţă, pentru că s-a dispus, prin aceasta, măsura suspendării executării silite pentru motive care exced obiectului litigiului dedus judecăţii, prin invocarea unor eventuale drepturi ce fac obiectul altor pricini aflate pe rolul instanţelor, situaţii ce nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 403 C. proc. civ., raportat la art. 280 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte critica de nelegalitate formulată împotriva încheierii din 17 mai 2006, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că nu trebuia dispusă suspendarea judecării cauzei, deoarece s-a renunţat la judecarea apelului înainte de a se intra în dezbaterea fondului şi, drept urmare, nu mai era necesar acordul celorlalte părţi se constată că nu este fondată, întrucât, din examinarea actelor dosarului rezultă că renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii, în speţă, a apelului şi după ce se intrase în dezbaterea fondului, aşa încât în mod corect instanţa a apreciat că reclamanta nu poate renunţa la apel atât timp cât partea adversă nu este de acord, făcându-se astfel aplicarea dispoziţiilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ.
Nici critica potrivit căreia încheierea mai sus amintită a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motiv de recurs întemeiat tot pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondată.
Nu poate fi primită drept urmare susţinerea recurentei conform căreia dacă s-ar fi luat act de renunţarea la apel s-ar fi constatat că prezenta cauză nu are nicio legătură cu celălalt litigiu, trimis spre rejudecare, întrucât pe de-o parte, renunţarea la apel a avut loc după intrarea în dezbaterea fondului, iar pe de altă parte apelul vizează o relaţie complexă între părţi; ca atare, tocmai neaplicarea greşită a măsurii suspendării în baza dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ar fi condus la crearea condiţiilor ce ar fi putut antrena pronunţarea unei soluţii nelegale.
Privitor la critica de nelegalitate îndreptată împotriva încheierii din 29 iunie 2006, în sensul că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 280 raportat la art. 403 C. proc. civ., se constată că este, de asemenea, nefondată, întrucât, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de apel, litigiile existente între părţi au înrâurire asupra prezentei cauze, atât timp cât privesc drepturi ale părţilor în strânsă legătură cu prezenta cauză şi de soluţionarea cărora depinde cauza de faţă.
În consecinţă, reţinându-se că reclamanta nu a formulat în recurs nicio critică de nelegalitate, care în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., să conducă la desfiinţarea încheierilor pronunţate, se va respinge recursul reclamantei SC T.D. SRL Cotmeana, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.D. SRL COTMEANA împotriva încheierii din 17 mai 2006 şi a încheierii din 29 iunie 2006 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 689/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 607/2007. Comercial → |
|---|
