ICCJ. Decizia nr. 689/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 689/2007
Dosar nr. 11397/1/2006
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 53 din 5 ianuarie 2006 la Curtea de Apel Craiova, contestatorii U.V. şi U.G., în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. – D.G.E.S.L., au formulat contestaţie la executarea începută de A.V.A.S., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea formelor de executare ce constau în scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a unui apartament cu 4 camere, în suprafaţă utilă de 77.05 m.p., situat în localitatea Corabia, judeţul Olt, proprietatea contestatorilor, urmând să se dispună radierea ipotecii constituită asupra acestui apartament.
Prin hotărârea nr. 2 din 7 februarie 2006, Curtea de ApelCraiova, secţia civilă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, astfel formulate, în favoarea Judecătoriei Corabia, reţinând că, instanţa fiind investită cu o cerere de radiere a ipotecii şi o contestaţie la executare, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 51/1998, republicată, privind valorificarea unor active bancare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorii U.V. şi U.G., susţinând că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova este vădit nelegală şi solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze această pricină.
Recurenţii arată că în ce priveşte competenţa materială, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 45 din OUG nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, republicată şi modificată prin OUG nr. 23/2004, potrivit cărora competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta, astfel încât Curtea de Apel Craiova urma să decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, ca instanţă de la domiciliul pârâtei, iar nu în favoarea Judecătoriei Corabia, care nu are competenţă materială în a soluţiona cauze ce au ca obiect drepturi şi obligaţii în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
SC I. SRL Corabia este debitor cedat al A.V.A.S., în baza contractului de cesiune de creanţă încheiat între A.V.A.S. şi B.A. SA, conform prevederilor OUG nr. 51/1998, recurenţii-contestatori fiind garanţi ai SC I. SRL Corabia.
Potrivit dispoziţiilor art. 44 şi 45 din OUG nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii prevăzuţi de art. 38 sunt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau după caz domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Normele de competenţă mai sus menţionate sunt reglementări de natură specială, de strictă interpretare şi imediată aplicare, derogatorii de la dreptul comun.
Astfel fiind, cum dispoziţiile legale referitoare la competenţa materială au un caracter imperativ, obligatorii pentru toţi subiecţii de drept, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti, se reţine că textul legal mai sus arătat prevede explicit competenţa materială, dar şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, atât timp cât A.V.A.S. Bucureşti are calitate de pârâtă în cauză, şi aceste dispoziţii legale trebuie respectate, prin atribuirea competenţei de soluţionare a fondului prezentului litigiu instanţei exclusiv competente, aceasta fiind Curtea de Apel Bucureşti.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de contestatorii U.V. şi U.G., a se modifica hotărârea atacată şi a se stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii U.V. şi U.G. împotriva hotărârii nr. 2 din 7 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică hotărârea atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 692/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 682/2007. Comercial → |
|---|
