ICCJ. Decizia nr. 690/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 690/2007
Dosar nr. 12474/2/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2007
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta SC .I.L. a solicitat anularea hotărârii A.G.A. a SC P.I. din 30 octombrie 2004 publicată în M. Of. nr. 3693 din 30 noiembrie 2004.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că hotărârea din 30 octombrie 2004 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conţinutul convocatorului adunării şi cu nerespectarea dispoziţiilor art. 110 al.2 şi art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 884 din 12 februarie 2005, a admis acţiunea reclamantei, a constatat nulitatea hotărârii A.G.A. din 30 noiembrie 2004 a SC P.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că adunarea s-a ţinut la sediul punctului de lucru Huşi deşi, potrivit art. 110 din Legea nr. 31/1990 aceasta trebuia ţinută la sediul societăţii; pe de altă parte convocatorul nu a cuprins şi problema contractării şi garantării de către societate a unor credite încălcându-se astfel dispoziţiile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care stabilesc obligativitatea menţionării explicite a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterii adunării.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 179 din 3 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, acest apel.
S-a apreciat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât din cuprinsul sentinţei rezultă că este vorba de hotărârea A.G.E.A. din 30 octombrie 2004 şi nu din 30 noiembrie 2004 cum s-a trecut din eroare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către SC P.I. SA invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că sunt hotărâri diferite cea din 30 octombrie 2004 şi cea din 30 noiembrie 2004 astfel că instanţele s-au pronunţat pe ce nu s-a cerut iar pe de altă parte dispoziţiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată precizează doar că adunările se ţin la sediul societăţii; în cauză adunarea s-a ţinut la sediul administrativ al societăţii declarat ca punct de lucru prin chiar actul constitutiv.
Recurenta consideră că norma invocată are caracter dispozitiv iar sancţiunea ar fi nulitatea relativă cu condiţia ca partea ce o invocă să facă dovada vătămării, ceea ce nu s-a făcut.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte faptul că în acţiune s-a cerut anularea hotărârii A.G.A. din 30 octombrie 2004 şi în sentinţa de fond s-a trecut hotărârea A.G.A. din 30 noiembrie 2004, în mod corect a considerat instanţa de apel că este o greşeală materială produsă din cauză că această hotărâre a fost publicată în M. Of. în 30 noiembrie 2004. Dacă era vorba de două hotărâri diferite, recurenta ar fi putut face această dovadă şi chiar şi aşa se constată că instanţa de fond a avut în vedere hotărârea A.G.A. din 30 octombrie 2004 şi nu o alta.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 s-a apreciat corect că sediul societăţii este sediul social principal şi nu un punct de lucru. Faptul că este îngăduită derogarea de la aceste norme prin actul constitutiv nu înseamnă că atunci când actul constitutiv nu cuprinde nici o derogare s-ar putea considera legală adunarea desfăşurată în alt loc decât la sediul societăţii. Pe de altă parte, un punct de lucru nu este sediul societăţii decât în sensul unui sediu secundar însă legea nu prevede şi posibilitatea ţinerii adunărilor la un sediu secundar.
Nu se poate confunda nici locul indicat în convocator, cum susţine recurenta că a indicat locul, cu localul ce se va indica în acelaşi convocator.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 179 Camera de Consiliu din 3 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 719/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 686/2007. Comercial → |
|---|
