ICCJ. Decizia nr. 726/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 726/2007
Dosar nr. 9567/1/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea prin care A.D.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SC I.C. SRL din localitatea Mineri, judeţul Tulcea, să plătească reclamantei 52.024.282 lei cu titlu de preţ al asocierii în participaţiune şi penalităţi de întârziere, precum şi la plata în continuare a penalităţilor stipulate în art. 5 pct. 4 din contract până la momentul achitării debitului.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat reziliat contractul de asociere în participaţiune nr. 127 din 22 mai 2003 încheiat între părţi.
Această sentinţă a fost dată urmare declinării competenţei soluţionării acţiunii de către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, măsură dispusă prin sentinţa civilă nr. 11091 din 4 noiembrie 2005, sentinţă argumentată pe dispoziţiile art. 44 şi 45 din OUG nr. 51/1998 şi OUG nr. 64/2005.
În argumentarea soluţiei instanţei de fond, respectiv a Curţii de Apel Constanţa s-a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 127/2003 având ca obiect exploatarea în condiţii de eficienţă a suprafeţei de 72 ha. teren agricol, pârâta obligându-se să plătească reclamantei din producţia obţinută din culturile înfiinţate pe respectivul teren contravaloarea cantităţii de 360 kg. grâu pentru fiecare hectar teren arabil.
Părţile au stipulat în art. 5 pct. 5 din contract că în cazul neplăţii preţului asocierii în termen de 30 de zile contractul este reziliat de drept. Instanţa a reţinut că cele convenite în această clauză nu reprezintă un pact comisoriu de gradul IV ci reproduc dispoziţiile art. 1020 C. civ., motiv pentru care, reţinându-se că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării preţului asocierii s-a dispus rezilierea contractului în temeiul art. 1021 C. civ., şi obligarea pârâtei la plata sumei de 52.024.282 lei cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere, stipulate de părţi în art. 5 pct. 4 din contract.
Din considerentele sentinţei rezultă că cererea reclamantei privind majorarea câtimii despăgubirilor solicitate a fost respinsă.
Nemulţumită de această sentinţă reclamanta a declarat apel, cale de atac calificată drept recurs la termenul de astăzi, solicitând modificarea acestei sentinţe şi admiterea în totalitate a acţiunii formulate.
Prin aceeaşi cerere recurenta a invocat şi necompetenţa materială a Curţii de Apel Constanţa în soluţionarea litigiului în primă instanţă, considerând că, în raport de valoarea despăgubirilor solicitate competenţa revine Judecătoriei Constanţa.
Pe fondul cauzei, recurenta a criticat sentinţa de fond întrucât instanţa a încălcat cele convenite de părţi în art. 6 pct. 1 din contract, în care s-au stipulat expres cauzele ce conduc la încetarea contractului, dându-se eficienţă juridică unei adrese ce a fost înaintată de pârâtă reclamantei în legătură cu stânjenirea în desfăşurarea activităţii generată de păşunarea suprafeţei respective de către animalele localnicilor.
Întrucât pârâta este cea care nu şi-a executat obligaţiile asumate prin contract, consideră că aceasta nu poate solicita rezilierea contractului, cu atât mai mult, cu cât, A.D.S. a notificat pârâta la 1 noiembrie 2004 că intenţionează să solicite rezilierea contractului.
Prin întâmpinare intimata a considerat că excepţia necompetenţei materiale invocate de către recurentă este întemeiată, competenţa aparţinând Judecătoriei Tulcea.
Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi păstrarea soluţiei recurate.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Întrucât recurenta a invocat necompetenţa materială a curţii de apel în soluţionarea în primă instanţă a acţiunii, Curtea urmează să analizeze cu prioritate excepţia invocată pe care o consideră întemeiată.
Prin cererea de chemare în judecată A.D.S. a solicitat constatarea rezilierii contractului de asociere în participaţiune nr. 127 din 22 mai 2003 încheiat între părţi, cu obligarea pârâtei la plata preţului asocierii neachitat la termenele scadente şi a penalităţilor de întârziere stipulate în art. 5 pct. 4 din contract.
Având în vedere obiectul litigiului şi natura contractului supus judecăţii, contract comercial reglementat de dispoziţiile art. 256 şi urm. C. com., Curtea apreciază că litigiul de faţă nu se încadrează în litigiile ce au ca obiect recuperarea unor creanţe bancare neperformante şi nici în legătură cu privatizarea, reglementate special prin dispoziţiile OUG nr. 51/1998, dispoziţii care se aplică şi contractelor încheiate de către A.D.S., cu acelaşi obiect, după cum se stipulează în art. 3 din OUG nr. 64/2005.
În consecinţă, litigiul de faţă este supus normelor de competenţă de drept comun în materie comercială, potrivit cărora, având în vedere petitele acţiunii reclamantei, era competent tribunalul, în primă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În considerarea acestor argumente şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi admis, iar sentinţa curţii de apel casată, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Tulcea, secţia comercială.
Întrucât excepţia necompetenţei materiale primează motivelor invocate pe fond, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, ele urmând a fi avute în vedere de instanţa competentă în soluţionarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 12/ COM din 27 martie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Tulcea, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 719/2007. Comercial → |
|---|
