ICCJ. Decizia nr. 710/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 710/2007
Dosar nou nr. 17063/1/2005
(dosar vechi nr. 4219/2005)
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 232 din 4 mai 2005 pronunţată în dosar nr. 6864/2003 al Tribunalului Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtului B.J. pentru obligarea acestuia la plata sumei de 10.294 dolari S.U.A. reprezentând penalităţi de întârziere calculate conform contractului de vânzare cumpărare acţiuni nr. MH 12 din 30 martie 2000, la efectuarea investiţiei de mediu în valoare de 25.735 dolari S.U.A. sub sancţiunea unor daune-cominatorii de 1.000.000 lei/zi până la îndeplinirea obligaţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, astfel cum rezultă din adresa nr. 2267 din 26 aprilie 2005, a A.P.M. Mehedinţi, care atestă, în urma verificării în teren, faptul că obligaţiile de mediu prevăzute în A.M.P. nr. 11/1999, au fost îndeplinite.
De altfel, această adresă, inclusiv actele justificative au fost comunicate şi reclamantei, în termenul prevăzut în contract, situaţie în care solicitarea acesteia de obligare a pârâtului la efectuarea investiţiilor de mediu este nefondată.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 264 din 27 septembrie 2005 pronunţată în dosar nr. 2194/2005 al Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Instanţa de control judiciar în argumentarea soluţiei pronunţate a reţinut că, contrar susţinerilor apelantei, pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, după cum rezultă din autorizaţia de mediu nr. 118 din 14 septembrie 2001 emisă de I.P.M. Drobeta Turnu Severin, nefiind necesară o altă confirmare a acestui act, care să emane de la aceeaşi instituţie.
De asemenea, raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de C.A. al SC I.L. SA Mehedinţi este însoţit şi de un raport al Comisiei de Cenzori care confirmă efectuarea investiţiilor în cuantum de 1.103.385.000 lei, superior celui prevăzut în contract în sumă de 500.000.000 lei. Pe de altă parte, potrivit Legii nr. 3/1990, în cazul societăţilor pe acţiuni, unul din cenzorii societăţii are în mod obligatoriu calitatea de expert contabil sau contabil autorizat, condiţie îndeplinită şi în speţă. În acest sens, din adresele emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, reiese că cenzorii societăţii, semnatari ai actului anterior menţionat, aveau această calitate fiind înregistraţi ca atare în Registrul Comerţului.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta invocă faptul că greşit instanţa a reţinut că raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 întocmit de C.A.C.C. atestă efectuarea investiţiilor, deşi acest act nu este semnat şi ştampilat de un expert contabil sau contabil autorizat, şi pe de altă parte nu se precizează dacă investiţiile au fost realizate din sursele cumpărătorului.
Prin cel de al doilea motiv de recurs este criticată Decizia instanţei de apel, care interpretând greşit dispoziţiile OG nr. 25/2002 şi HG nr. 489/2003 a concluzionat că prin emiterea autorizaţiei de mediu este dovedită şi efectuarea investiţiilor, fără a fi necesară o confirmare expresă referitoare la realizarea măsurilor de conformare prevăzute în avizul de mediu nr. 11 din 30 august 1999.
Acest argument, este nu doar eronat, susţine recurenta, ci contravine prevederilor legale anterior menţionate, conform cărora lipsa confirmării autorităţii de mediu echivalează cu nerealizarea investiţiilor.
De altfel, efectuarea acestor investiţii, condiţiile şi termenele de realizare au fost stabilite prin clauzele contractului, pe care pârâtul nu le-a respectat, încălcând şi dispoziţiile art. 969 şi 970 C. civ., aspect ignorat însă de ambele instanţe.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate raportat la dispoziţiile art. 969, 970 C. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., curtea constată că acesta este întemeiat admiţându-l ca atare, conform art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ.
Astfel, potrivit contractului de vânzare cumpărare acţiuni M.H. nr. 12/2000, pârâtul şi-a asumat obligaţia efectuării în cadrul SC I.L. SA Drobeta Turnu Severin a unei investiţii, pe o perioadă de un an începând cu data de 14 iulie 2000, conform măsurilor cuprinse în programul pentru conformare, respectiv anexa 6 din contract. De asemenea, conform clauzei contractuale cuprinse în art. 8.10 din convenţia părţilor, cumpărătorul, în speţă pârâtul, avea obligaţia transmiterii unui raport anual vizat de cenzorii societăţii, nu mai târziu de data de 31 aprilie 2001 care să ateste valoarea investiţiilor pentru protecţia mediului efectuate de cumpărător în anul precedent, precum şi documentele prevăzute de anexa 6.
Prin urmare, în examinarea temeiniciei pretenţiilor formulate de reclamantă era obligatorie verificarea modului în care pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în condiţiile şi termenele stabilite de comun acord.
Instanţele, prin hotărârile pronunţate nu au fost însă preocupate de aceste aspecte, reţinând, ca temei al respingerii acţiunii, doar împrejurarea că din raportul nr. 2924 din 19 decembrie 2001 semnat şi de cenzorii societăţii şi respectiv adresa nr. 2262/26 aprilie 2005 emisă de A.P.M. Mehedinţi s-a confirmat efectuarea obligaţiilor de mediu de către pârât.
În această ordine de idei, rezultă cu evidenţă, că cele două înscrisuri, nu sunt suficiente pentru a face dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate de cumpărător, în condiţiile în care, conform clauzelor contractuale, raportul vizat de cenzorii societăţii trebuia depus până la data de 31 aprilie 2001 fiind însoţit şi de informaţiile şi documentele prevăzute de anexa 6 din contract.
Prin urmare, nu a fost respectat acest termen convenţional pentru depunerea raportului, dar nici nu s-a făcut dovada faptului că acest act este semnat de cenzorii societăţii, în condiţiile în care, unul dintre semnatari a dobândit această calitate doar la data de 29 martie 2002, conform certificatului emis de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Deşi, acest raport, în mod constant a fost contestat de reclamantă, instanţele nu au analizat criticile formulate, concluzionând că înscrisul atestă îndeplinirea obligaţiilor asumate de pârâtul cumpărător. Această concluzie, nu este însă suficient argumentată, şi la adăpost de critică, în condiţiile în care, conform aceloraşi clauze contractuale, efectuarea investiţiilor trebuia atestată prin documente, care nu au fost însă depuse la dosar.
În consecinţă, reţinând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentă în acest sens şi că în realitate hotărârea pronunţată nu este rezultatul unei cercetări reale şi profunde a raportului juridic dedus judecăţii, soluţia ce se impune, fiind incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., este aceea de admitere a recursului şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării instanţa va administra şi probele necesare unei juste soluţionări, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate pentru a se stabili dacă obligaţiile contractuale au fost sau nu executate în termenele şi condiţiile stabilite prin convenţia părţilor şi prin raportare la dispoziţiile legale speciale invocate de reclamantă în toate ciclurile procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 264 din 27 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 703/2007. Comercial → |
|---|
