ICCJ. Decizia nr. 718/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 718/2007
Dosar nr. 9135/39/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Botoşani, prin sentinţa civilă nr. 454 din 7 iulie 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul S.A.
A admis în parte acţiunea reclamantei SC M. SRL Botoşani şi a obligat pârâtul la plata sumei de 681.603.561 lei contravaloare lucrări şi la 2.578.841.235 lei penalităţi contractuale de întârziere, cu 67.716.447 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că pârâtul datorează contravaloarea lucrărilor de construcţie efectuate de reclamantă la imobilul din Botoşani, în baza contractului nr. 307 din 1 iunie 1999 încheiat de părţi, stabilite prin expertiză.
Prin Decizia civilă nr. 27 din 8 martie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtului S.A. declarat împotriva sentinţei civile nr. 454 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
A obligat reclamanta la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâtul S.A.
Curtea de Apel Suceava a reţinut că beneficiarul lucrărilor nu şi-a achitat obligaţiile contractuale, că lucrările nu au fost efectuate de SC M. SRL Botoşani, ci de diferite echipe de constructori şi că reclamanta în raport de această situaţie, nu poate pretinde preţul acestora, având la îndemână calea unei acţiuni separate pentru plata preţului.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs reclamanta SC M. SRL Botoşani şi pârâtul S.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În mod concret recurenta reclamantă SC M. SRL Botoşani invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi motivul de recurs ce vizează critica încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în cauză existând contradicţie între motivele care au determinat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de pârât şi motivele care au determinat respingerea acţiunii sale pe fond, acţiunea avându-şi izvorul în contractul de antrepriză nr. 307 din 1 iunie 1996 încheiat între părţile în litigiu. Recurenta reclamantă susţine că societatea sa reprezentată de administrator B.M., a executat lucrările la care s-a obligat prin contract, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, fapt recunoscut de altfel şi de instanţa de apel, lucrări pe care pârâtul a refuzat să le plătească.
Recurenta reclamantă mai susţine că Decizia a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Refuzul pârâtului de a semna situaţiile de lucrări şi de a îndeplini obligaţia de recepţie a lucrărilor executate angajează răspunderea acestuia potrivit dreptului comun, în sensul obligării lui la plata preţului lucrărilor executate şi a materialelor de construcţie proprietatea antreprenorului, materiale înglobate în lucrări şi că neemiterea facturii nu constituie motiv pentru respingerea acţiunii sale.
Pârâtul S.A. în recursul declarat, critică Decizia din apel, sub aspectul neobligării reclamantei SC M. SRL Botoşani şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la încălcarea dispoziţiilor art. 274 alin. (2) din acelaşi cod.
Recurentul pârât a depus şi întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Recursul reclamantei este fondat.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, urmând a se admite recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
Astfel, criticile formulate de recurenta reclamantă şi încadrate de aceasta în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., sunt întemeiate.
Deşi instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de antrepriză nr. 307 din 1 iunie 1999, că reclamanta a executat lucrările de construcţie a imobilului proprietatea pârâtului S.A. situat în Botoşani, Curtea de Apel Suceava, în mod greşit, a apreciat, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei.
Nesemnarea de către pârât a situaţiilor de lucrări nu înlătură obligaţia acestuia de la plata lucrărilor executate şi a materialelor de construcţie proprietatea reclamantei înglobate în lucrări.
Că reclamanta a executat lucrările cu alte persoane fizice sau juridice are mai puţină importanţă în situaţia de faţă, în condiţiile în care SC M. SRL Botoşani şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate prin contractul de antrepriză şi a finalizat construcţia ce a făcut obiectul acestuia, aspect dovedit şi de expertiza tehnică efectuată în cauză, depusă la dosar apel.
Cum potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, şi reţinând că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, iar soluţia instanţei de apel este greşită, pârâtul urmează să fie obligat la plata sumei de 681.603.561 lei reprezentând contravaloare lucrări şi materiale.
Conform clauzei penale inserată la art. 15 din contract, pârâtul va fi obligat şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 2.578.841.235 lei, stabilită prin acelaşi raport de expertiză.
Neînregistrarea contractului de antrepriză în evidenţele contabile ale reclamantei nu este de natură să afecteze dreptul reclamantei de a pretinde preţul lucrărilor executate.
Fiind sesizată ca instanţă de control judiciar, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Suceava trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanşat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în privinţa administrării probelor, dar în limita aspectelor criticate şi judecate de instanţa de fond a cărei hotărâre se atacă.
Recursul pârâtului este nefondat, în raport de modul de soluţionare al recursului reclamantei.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei, va modifica Decizia, va respinge apelul pârâtului şi va respinge şi recursul pârâtului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.228,48 lei către recurenta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Botoşani împotriva deciziei nr. 27 din 8 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul S.A. împotriva sentinţei nr. 454 din 7 iulie 2005 a Tribunalului Botoşani.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul pârât S.A. la plata sumei de 3.228,48 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC M. SRL Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 724/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 717/2007. Comercial → |
|---|
