ICCJ. Decizia nr. 715/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 715/2007
Dosar nr. 5914/3/2005
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 140 din 18 ianuarie 2006 pronunţată în dosar nr. 5914/3/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi în consecinţă s-a dispus anularea acţiunii formulate de reclamanta C.E.G. în calitate de reprezentant legal al minorului B.P.G. împotriva pârâtei SC M. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 68 C. proc. civ., în sensul că prin Dispoziţia emisă de Primarul sectorului 2 Bucureşti a fost desemnat curatorul B.T. pentru reprezentarea intereselor minorului B.P.G. pe parcursul procedurii succesorale deschise în urma defunctului B.E. Dat fiind faptul că această procedură nu s-a finalizat, mama minorului, nu poate avea calitatea de reprezentant legal al acestuia, în promovarea acţiunii, calitate ce revine tot curatorului, care a fost desemnat tocmai datorită existenţei unei contrarietăţi de interese între minor şi mama sa.
Apelul declarat de reclamantă în calitate de reprezentantă legală a minorului B.P.G. a fost admis prin Decizia comercială nr. 324 din 5 iunie 2006 pronunţată în dosar nr. 5914/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, hotărârea tribunalului a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Instanţa de control judiciar în argumentarea deciziei pronunţate a reţinut că tribunalul a soluţionat în mod greşit excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantei, care în calitate de mamă poate formula cereri de chemare în judecată pentru apărarea intereselor succesorale ale minorului.
Curtea de apel, în considerarea caracterului provizoriu şi special al curatelei a apreciat că dispoziţia nr. 2385 din 25 noiembrie 2003 prin care s-a instituit curatela asupra minorului a avut doar o durată determinată de 30 zile fiind emisă pentru reprezentarea minorului în cadrul procedurii dezbaterii succesorale notariale, respectiv pentru formularea declaraţiei de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar, ca urmare a decesului tatălui minorului, după care, efectele acestei dispoziţii au încetat la data de 24 decembrie 2004. Având în vedere că asupra minorului nu s-a instituit tutela, că mama copilului nu a fost decăzută din drepturile părinteşti, în temeiul art. 105 C. fam., are calitate de reprezentantă legală a acestuia, şi prin urmare vocaţia de a formula cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC M. SA Bucureşti, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate din încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 132, 129 - 131 C. fam., precum şi pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În mod concret, prima critică vizează interpretarea eronată dată de instanţa de apel a dispoziţiei prin care s-a instituit curatela asupra minorului, în sensul că deşi este corectă susţinerea conform căreia mandatul curatorului este temporar şi special, totuşi concluzia că efectele acesteia au încetat prin formularea declaraţiei de acceptare a succesiunii sub beneficiu de inventar nu este conformă cu conţinutul Dispoziţiei.
În această ordine de idei, susţine recurenta, dispoziţia nr. 2385 începe să îşi producă efectele începând cu data emiterii, respectiv 25 noiembrie 2004, trebuie să fie adusă la îndeplinire în termen de 30 zile, conform prevederilor art. 5, după care îşi încetează aplicabilitatea, iar potrivit art. 2 alin. (2) calitatea de curator încetează doar după încheierea dezbaterii succesorale.
Deoarece această procedură nu s-a finalizat, urmând să desfăşoare pe cale judecătorească este evident că mandatul curatorului este valabil până la încheierea dezbaterii succesorale, măsura fiind instituită pentru protejarea intereselor minorului.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, hotărârea instanţei de apel este criticată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, reproşul recurentei vizând existenţa unor motive contradictorii, în sensul că deşi s-a reţinut că durata curatelei a fost instituită pe o perioadă de 30 zile, respectiv 25 noiembrie 2004 – 24 decembrie 2004, curtea a apreciat că totuşi mandatul curatorului a încetat la data de 14 decembrie 2004.
Ultimul motiv de recurs critică hotărârea sub aspectul netemeiniciei pretenţiilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, dispoziţiilor art. 129 - 132, 152 lit. c) C. fam., raportat la prevederile art. 68, 304 pct. 7 şi 9, Curtea constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, în mod corect a argumentat instanţa de apel, în considerarea caracterului special şi temporar al curatelei, că această măsură a fost instituită prin dispoziţia nr. 2385 din 25 noiembrie 2004 pentru reprezentarea minorului B.P.G. la acceptarea succesiunii deschise prin decesul tatălui său, sub beneficiu de inventar, în cadrul procedurii succesorale notariale, conform art. 1 şi că o astfel de cerere a fost formulată la data de 14 decembrie 2004, în acest mod apreciindu-se încheiat mandatul curatorului. Chiar dacă mandatul persoane desemnate în calitate de curator continuă şi faza dezbaterii succesorale în faţa instanţei de judecată, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 155 C. fam., conform cărora în exercitarea funcţiei sale, curatorul aplică regulile mandatului tocmai în considerarea condiţiilor în care se dispune instituirea acestei măsuri precum şi a caracterului temporar şi special al curatelei.
Din această perspectivă, în mod justificat a apreciat şi instanţa de apel că în condiţiile în care nu s-a instituit tutela, ipoteză posibilă în cazul minorului lipsit de ocrotirea părintească a ambilor părinţi, iar mama nu a fost decăzută din drepturile părinteşti, în temeiul dispoziţiilor art. 105 C. fam., are vocaţia formulării unei cereri de chemare în judecată pentru apărarea intereselor minorului.
Cu alte cuvinte, curatela ca măsură specială a fost instituită pentru apărarea intereselor minorului în cadrul dezbaterii succesorale, astfel că acţiunile care exced acestei sfere pot fi formulate de mama minorului în virtutea calităţii sale de reprezentant legal.
În concluzie, reţinând că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor legale anterior invocate, iar criticile recurentei sub aceste aspecte sunt nefondate, vor fi respinse ca atare.
În privinţa ultimului motiv de recurs referitor la netemeinicia pretenţiilor formulate de reclamantă, acesta nu va fi examinat fiind inutil şi lipsit de interes juridic în condiţiile în care instanţele au analizat doar calitatea de reprezentant a reclamantei şi nu au pronunţat o soluţie cu privire la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 324 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 710/2007. Comercial → |
|---|
