ICCJ. Decizia nr. 771/2007. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 771/2007
Dosar nr. 1680/33/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 1071/2005 reclamanta, SC P.P.F.R. SA Făgăraş a chemat în judecată pe pârâta SC D.I.T. SRL Lugoj (în prezent SC F.P. SRL Lugoj, în contradictoriu cu care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere nr. 1023 din 6 august 2004 încheiat de părţi şi să se dispună înapoierea tuturor prestaţiilor efectuate în temeiul contractului de asociere.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 816/ C din 12 octombrie 2005, a respins acţiunea reclamantei şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea petitului din acţiunea introductivă privind restituirea prestaţiilor efectuate, reţinând că nu sunt motive temeinice care să determine nulitatea absolută a contractului.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond la Curtea de Apel Braşov, judecarea apelului reclamantei fiind strămutată prin încheierea nr. 782 din 22 februarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Comercială la Curtea de Apel Cluj.
Prin Decizia civilă nr. 59/2006 din 10 aprilie 2006 apelul reclamantei a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, fiind menţinute în întregime dispoziţiile din sentinţa instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că aplicarea legii la starea de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţa de fond, iar instanţa de apel nu a identificat motive de ordine publică care să fi fost puse în discuţia părţilor de natură a schimba soluţia pronunţată la fondul cauzei. A reţinut că încheierea contractului de asociere nr. 1023/2004 s-a realizat în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor din 2 august 2004, convenţia încheiată având ca obiect asocierea independentă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că:
- au fost încălcate dispoziţiile art. 241 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital care prevăd că asocierea pe o perioadă mai mare de un an, depăşind 20 % din valoarea totalului activelor imobilizate se aprobă, în prealabil, de adunarea generală extraordinară a acţionarilor. Nerespectarea acestei dispoziţii atrage nulitatea absolută a actului;
- au fost încălcate dispoziţiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, care, sub sancţiunea nulităţii absolute prevăd că trebuie supusă aprobării adunării generale a acţionarilor orice operaţiune de transfer de bunuri sau de închiriere ori leasing cu o valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete, a societăţii al cărei administrator este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea cu persoana care are funcţia de administrator sau director în societatea cu care se încheie operaţiunea, ori deţine cel puţin 20 % din valoarea capitalului social subscris la aceasta din urmă. Contractul de asociere, în speţă, a intervenit între SC P.P.F.R. SA Făgăraş având ca administrator pe T.M. şi SC D.I. SRL Lugoj având ca administrator pe acelaşi T.M., iar ca asociat unic pe fiica acestuia T.A.M., situaţie în care contractul de asociere este lovit de nulitate absolută.
- greşit instanţa de apel a reţinut că prin promovarea acţiunii reclamanta şi-a invocat propria culpă.
Recursul reclamantei este nefondat.
Analizând clauzele contractului de asociere, prin prisma regulilor specifice pentru interpretarea convenţiilor, respectiv art. 970 alin. (2) C. civ. şi art. 977 – art. 985 C. civ., corect a reţinut instanţa de apel că acele clauze la care se referă reclamanta şi pentru care a invocat motive de nulitate absolută nu sunt esenţiale, astfel încât eventuala constatare a nulităţii acestora, nu conduce la constatarea nulităţii contractului în ansamblul său.
Este neîntemeiată critica recurentei referitoare la încălcarea unor dispoziţii din Legea nr. 294/2004; această lege se referă la piaţa de capital, ori, în prezenta cauză părţile au perfectat un contract de asociere în participaţiune în sensul art. 251 C. com.
Nici critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 150 din Legea nr. 31/1990 republicată nu este întemeiată.
Aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea recurată, încheierea fără aprobarea adunării generale a acţionarilor de acte juridice care cad sub incidenţa prevederilor art. 150 din legea menţionată, sunt sancţionate cu nulitatea absolută, actul juridic respectiv trebuind să aibă ca obiect transferul de bunuri între societate şi administratorii săi ori persoanele vizate de text, ceea ce nu s-a realizat în cauza de faţă, convenţia atacată neavând ca obiect transferul de bunuri între persoanele contractante, ci, a avut ca obiect asocierea independentă.
Este nefondat şi motivul de recurs privind greşita apreciere a instanţei de apel potrivit cu care prin promovarea acţiunii reclamanta şi-a invocat propria culpă.
Corect a reţinut instanţa de apel că atare abordare este inadmisibilă întrucât exercitarea cu rea credinţă a atribuţiilor administratorului faţă de societate îi dă dreptul acesteia să exercite o acţiune în răspundere civilă.
Rezultă aşadar că recursul reclamantei este nefondat şi în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, urmând a fi respinsă şi cererea de intervenţie a F.P. SA Bucureşti, în favoarea recurentei şi în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., reclamanta şi intervenienta, căzute în pretenţii, vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC P.P.F.R. SA Făgăraş împotriva deciziei civile nr. 59 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge şi cererea de intervenţie a F.P. SA Bucureşti în favoarea recurentei.
Obligă pe recurentă şi intervenientă la plata de cheltuieli de judecată în sumă de 3970 Ron în favoarea intimatei SC F.P. SRL Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2007.
← ICCJ. Decizia nr. 794/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 764/2007. Comercial → |
---|