ICCJ. Decizia nr. 751/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 751/2007
Dosar nr. 4189/2/2006
Şedinţa publică din 16 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 septembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamanta S.N.T.F. C.F.R. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta D.G.A.M.C. BUCUREŞTI şi A.V.A.S., solicitând să se constate ca legal efectuată de către reclamantă plata sumei de 26.707.343.096 lei, reprezentând contribuţia asigurărilor sociale de sănătate datorată de angajator la A.V.A.S. şi a sumei de 1.514.903.572 lei, contribuţia asigurărilor sociale de sănătate datorată de către asigurat la A.V.A.S. cuprinse în notele de compensare nr. 47957 din 13 decembrie 2004 şi nr. 47182 din 25 iunie 2004 şi să se constate că reclamanta este eliberată de plata acestor sume.
Prin sentinţa civilă nr. 7999 din 20 decembrie 2005, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 44 din OUG nr. 51/1998, republicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 118 din 23 mai 2006, admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi respinge, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta S.N.T.F. C.F.R. SA Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele D.G.A.M.C. Bucureşti şi A.V.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea cere realizarea dreptului.
Acţiunile în constatare sunt acele acţiuni prin care reclamantul solicită instanţei să se constate numai existenţa unui drept al său sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa.
Potrivit art. 111 alin. (2) C. proc. civ., acţiunea în constatare are un caracter subsidiar, adică această cale nu este deschisă atât timp cât partea poate cere realizarea dreptului.
Art. 111 C. proc. civ., se referă la toate mijloacele de realizare a dreptului, inclusiv contestaţie la executare.
Curtea apreciază, în raport de motivele formulate de reclamantă, că aceasta tinde să constate creanţa bugetară preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin cesiune, în vederea încasării şi virării lor la F.N.U.A.S.S., apărările putând fi valorificate pe calea unei contestaţii la executare formulate la executarea declanşată de A.V.A.S. în vederea valorificării creanţei preluate.
În această situaţie, reclamanta are posibilitatea să formuleze contestaţie la executare întemeiată pe prevederile art. 83 din OUG nr. 51/1998, o asemenea acţiune fiind una în realizare.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 3041, 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., reclamanta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA Bucureşti a susţinut că sentinţa comercială nr. 118 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială a fost dată cu încălcarea competenţei materiale a altei instanţe şi este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Astfel, prin încheierea din 6 aprilie 2006 instanţa invocând din oficiu excepţia competenţei funcţionale, scoate cauza de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi o înaintează secţiei comerciale, unde a fost înregistrată cu nr. 4189/2/2006.
Soluţionarea cauzei de către această din urmă secţie, faţă de obiectul acţiunii dedusă judecăţii, s-a realizat cu încălcarea normelor imperative de competenţă materială. Având în vedere natura juridică a creanţelor care sunt creanţe fiscale, cauza ar fi trebuit să fie soluţionată de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, nefiind de competenţa secţiei comerciale.
De asemenea, se precizează că obligaţia de plată s-a stins prin compensarea intervenită între C.F.R. SA şi D.G.A.M.C. Bucureşti. La momentul efectuării compensării, rezultă faptul că prin compensarea efectuată de către reprezentanţii D.G.M.A.C., în temeiul prevederilor art. 111 C. proCod Fiscal şi în aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din OUG nr. 37/2004, sumele de bani care fac obiectul cauzei dedusă judecăţii au fost virate direct în F.N.U.A.S.S. fără ca aceste sume de bani să ajungă la A.V.A.S., unde recurenta figura ca debitor, conform certificatului de obligaţii fiscale emis de D.G.M.A.C.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele de recurs, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente, constată că situaţia expusă nu se încadrează în niciunul din temeiurile de drept invocate.
În mod corect s-a reţinut excepţia de necompetenţă funcţională a Secţiei de Contencios Adminsitrativ şi Fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în raport de natura litigiului, cauza fiind de competenţa Secţiei Comerciale a Curţii de Apel Bucureşti.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanţa de recurs având în vedere că potrivit art. 111 C. proc. civ.: „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Întrucât S.N.T.F.M. – C.F.R. SA tinde să conteste creanţa preluată de A.V.A.S. de la C.A.S., prin cesiune, în vederea încasării acesteia, recurenta putea formula contestaţie (acţiune în realizarea dreptului) împotriva executării silite declanşate de către A.V.A.S.
Recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită, critica având caracter general.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.N.T.F.M. – C.F.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 118 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. – C.F.R. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 118 din 23 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 2 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 728/2007. Comercial → |
|---|
