ICCJ. Decizia nr. 852/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 852/2007
Dosar nr. 24476/2/2005
Şedinţa publică din 23 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2409 din 23 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a fost admisă în parte cererea completată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu A.S.P. BACĂU şi în consecinţă s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 739/1996, cu obligarea pârâtei la restituirea unui număr de 3709 acţiuni reprezentând 40 % din capitalul social al S.P. BACĂU precum şi la plata sumei de 597.527.810 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru neachitarea ratelor nr. 2-8 din contract actualizate la 31 decembrie 2004. Prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit că reclamanta este în drept să reţină suma de 41.259.056 lei plătită de pârâtă în baza contractului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni astfel că s-a dispus rezoluţiunea acestuia, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară. De asemenea, s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 25/2002 aprobată prin legea nr. 506/2002, pârâta fiind obligată la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere, conform calculelor matematice stabilite prin expertiză. Au fost respinse celelalte pretenţii în legătură cu repararea altui prejudiciu având în vedere că nu au fost respectate prevederile art. 132 C. proc. civ.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care prin Decizia nr. 128 din 14 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti. Criticile privind neacordarea celeilalte sume solicitate prin acţiune au fost înlăturate, instanţa de control judiciar apreciind că, în adevăr, reclamanta nu şi-a dovedit pretenţiile cu privire la cuantumul dividendelor iar în ce priveşte repararea prejudiciului, s-a stabilit că pretenţiile au fost formulate cu nerespectarea prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ. A fost înlăturată şi susţinerea potrivit căreia pretenţiile respinse nu au putut fi formulate întrucât nu apăruse încă OG nr. 25/2002.
Împotriva deciziei nr. 128 din 14 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti prin care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă a criticat soluţiile celor două instanţe sub cuvânt că instanţa nu s-a pronunţat în dispozitiv cu privire la capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului şi la respingerea cererii pentru dividende.
Cu privire la dividende, recurenta a considerat că profitul nu a fost repartizat pe anii 1996-2000 şi că singura posibilitate de stabilire a dividendelor era cuantificarea lor de un expert.
Autoarea a considerat greşită şi neacordarea daunelor-interese reprezentând şi alte prejudicii cauzate societăţii sau instituţiei sale. În opinia sa cererea nu se socoteşte modificată când se măreşte câtimea obiectului cererii. Prin cererea de daune, recurenta a insistat să se reţină că a mărit doar câtimea sumei solicitate şi nu a formulat un nou capăt de cerere.
Faţă de aceste critici recurenta a solicitat admiterea recursului şi, în fond, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
1. Prima critică face trimitere la motivul prevăzut de art. 304 (5) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este nelegală dacă încalcă formele procedurale prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui motiv recurentei îi revenea obligaţia să arate care sunt formele procedurale încălcate întrucât recursul este cale extraordinară de atac ce poate fi promovată numai pentru motive de nelegalitate pe care partea care le invocă are obligaţia, potrivit art. 3021 lit. c), nu doar să indice un anumit motiv ci să-l dezvolte în fapt şi în drept sub sancţiunea nulităţii. Prin urmare, nu-i revine instanţei de recurs obligaţia de a examina soluţia pronunţată în apel sub toate aspectele câtă vreme recursul nu are caracter devolutiv. Aşadar prima critică va fi înlăturată.
2. Prin cel de al doilea motiv s-a făcut trimitere la dispoziţiile art. 304 alin. (7) C. proc. civ., care vizează situaţia când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Nici această critică nu a fost dezvoltată separat prin indicarea motivului de nelegalitate şi a argumentării existenţei motivelor contradictorii. Cu toate acestea se constată că Decizia criticată este motivată în fapt şi în drept cu argumente convingătoare în legătură cu soluţia din dispozitiv. Sub aspectul eventualelor contradicţii dintre considerente şi dispozitiv, critica este nefondată, dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nefiind încălcate. După cum se poate observa din dispozitivul soluţiei criticate rezultă că acţiunea a fost admisă în parte, ca urmare a analizei fiecărui capăt de cerere. Prin urmare soluţia reflectă ceea ce s-a analizat în considerente aşa încât punctul de vedere al recurentei în legătură cu faptul că nu s-a menţionat expres respingerea unor pretenţii este nefondat.
În aceste sens art. 261 C. proc. civ., prevede că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Din acest punct de vedere aşa cum s-a arătat hotărârile criticate respectă dispoziţiile procedurale citate.
3. Prin ultimul motiv, recurenta a invocat faptul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii. În sprijinul acestui motiv, prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., recurenta s-a referit la încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. civ.
Critica este nefondată întrucât din compararea petitului acţiunii şi a cererii ulterioare formulate după casarea primei hotărâri, în rejudecare, la data de 14 decembrie 2000 s-a depus cererea completatoare cu mult după prima zi de înfăţişare. Deci, instanţa nu a primit acest capăt de cerere pentru motivul că nu a fost formulat cu respectarea dispoziţiilor citate de recurentă ca fiind încălcate. Încercarea recurentei de a demonstra că se măreşte doar câtimea obiectului cererii constituie o interpretare proprie a acestor dispoziţii care nu poate fi primită. Este evident că pretenţiile formulate se referă la drepturi pe care recurenta a încercat să le valorifice în cadrul acestui proces, după apariţia OG nr. 25/2002 şi că pretenţiile evocate constituie un capăt de cerere distinct, care procedural, trebuia formulat în condiţiile art. 132 C. proc. civ. Celelalte critici care vizează probaţiunea capătului de cerere pentru plata dividendelor, vor fi respinse întrucât vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea deciziei.
Recurenta nu îşi fundamentează critica pe nici un text de lege încălcat iar dincolo de faptul că trebuia să demonstreze că s-a constituit un drept de creanţă propriu pentru plata dividendelor şi de încălcarea art. 1169 care dispune că cel ce pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să-şi dovedească cererea, autoarea însăşi recunoaşte că profitul nu a fost repartizat.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei nr. 128 din 14 martie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 856/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 851/2007. Comercial → |
|---|
