ICCJ. Decizia nr. 728/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 728/2007
Dosar nr. 2574/2/2006
Şedinţa publică din 15 februarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 167 din 5 iulie 2006 pronunţată în dosar nr. 2574/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi în consecinţă s-a dispus declinarea competenţei soluţionării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale nr. 350 din 16 decembrie 2005 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin hotărârea anterior menţionată s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC G.T. SA împotriva pârâtei A.V.A.S. şi s-a constatat că, creanţa pârâtei în sumă de 3.228.183,22 dolari S.U.A. este diminuată cu 50.000 dolari S.U.A.
Dat fiind faptul că această creanţă derivă din contractul nr. 1012 din 17 octombrie 1991 încheiat între reclamantă şi B. prin care această entitate bancară a devenit creditorul reclamantei şi că ulterior prin contractul nr. 090575 din 7 iulie 1999 a fost cesionată către A.V.A.S., fiind o creanţă bancară neperformantă, în absenţa unei clauze compromisorii, conform art. 45 din OUG nr. 51/1998, revenea Curţii de Apel Bucureşti, competenţa soluţionării cauzei în fond. Prin urmare, în temeiul art. 365 alin. (1), raportat la art. 392 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are competenţa soluţionării acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, nefiind exceptată prin dispoziţiile art. 365 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă faptul că în mod greşit instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale în condiţiile în care clauza compromisorie stipulată în convenţia angajament nr. 1012 din 17 octombrie 1991 a atras competenţa Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, astfel încât în temeiul art. 365 C. proc. civ., curtea de apel are competenţa materială în soluţionarea acţiunii în anulare.
De altfel, într-un litigiu arbitral anterior între aceleaşi părţi s-a stabilit în mod irevocabil competenţa curţii de apel în soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că acesta este întemeiat, admiţându-l ca atare conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, litigiul dintre părţi a fost supus în temeiul clauzei compromisorii stipulate în convenţia angajament nr. 112 din 17 octombrie 1991 competenţei Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă C.C.I.R., creanţa litigioasă fiind ulterior cesionată de către B., către A.V.A.S. Întrucât, în contractul de cesiune nu exista menţiunii, clauza compromisorie şi-a păstrat valabilitatea, ca atare tribunalul arbitral fiind competent să soluţioneze cererea de arbitrare şi respectiv curtea de apel, acţiunea în anularea acestei hotărâri.
De altfel, competenţa materială a curţii de apel în soluţionarea acţiunii în anulare a fost în mod irevocabil stabilită prin încheierea din 18 noiembrie 2002 pronunţată în dosar nr. 349/2002 al Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a respins excepţia necompetenţei acestei instanţe în examinarea unei hotărâri arbitrale pronunţate de tribunalul arbitral în temeiul clauzei compromisorii stabilite prin Convenţia Angajament nr. 1012 din 17 octombrie 1991, adică aceeaşi care a generat prezentul litigiu.
În consecinţă, reţinând ca fiind întemeiate criticile formulate, recursul a fost admis iar hotărârea modificată în sensul respingerii excepţiei necompetenţei materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC G.T. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 167 din 5 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o modifică în sensul că respinge excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 751/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 942/2007. Comercial → |
|---|
