ICCJ. Decizia nr. 821/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 821/2007
Dosar nr. 32292/1/2004
(nr. vechi 10582/2004)
Şedinţa publică din 22 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată, la data de 10 octombrie 2003, reclamantul Ş.Z. a chemat în judecată pe pârâţii SC R. SA şi B.A., solicitând, ca în baza hotărârii ce se va pronunţa să fie obligaţi să-l reînscrie în Registrul Acţionarilor societăţii ca deţinător a 105 acţiuni nominative numerotate de la 2665 la 2769 şi să-i elibereze un extras din Registrul Acţionarilor, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 1 milion lei/zi întârziere şi obligarea acestora la plata dividendelor cuvenite pe anul 2002.
În susţinerea cererii reclamantul a arătat că este acţionar la SC R. SA încă din anul 1994, iar în anul 1995, în mod abuziv Asociaţia P.A.S. i-a vândut la licitaţie cele 105 acţiuni pârâtului B.A., administrator al societăţii licitaţie anulată prin sentinţa nr. 1483/1998 rămasă irevocabilă, iar prin Decizia civilă nr. 973/2003 s-a anulat actul adiţional la statutul societăţii prin care acţiunile erau trecute pe numele lui B.A.
S-a mai arătat că prin sentinţa nr. 1370/2001 şi nr. 973/2003 pârâta SC R. SA a fost obligată la plata sumei de 294.591.843 lei şi respectiv 110.833.065 lei contravaloare dividende aferente anilor 1995 – 1999 şi respectiv 2000 – 2001.
Prin sentinţa nr. 440 din 25 februarie 2004, Tribunalul Timiş a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind reînscrierea în Registrul Acţionarilor şi ca prematur formulat capătul de cerere privind plata dividendelor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin încheierea nr. 288/2001 pronunţată de Judecătoria Timişoara s-a dispus dizolvarea Asociaţiei P.A.S. R. la data de 10 mai 2001. Ca urmare, prin întocmirea statutului SC R. şi a semnării contractului de societate autentificat la 16 aprilie 1998 reclamantul nu a fost parte contractantă la semnarea contractului de societate.
Or, reclamantul nu a solicitat anularea parţială a contractului de societate şi ca urmare, nefiind parte contractantă nu poate dobândi calitatea de asociat.
Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut că faţă de hotărârile judecătoreşti invocate reclamantul nu a putut face dovada formulării unei cereri adresate O.R.C. Timiş în baza Legii nr. 26/1990 prin care susţine că a dobândit cele 105 acţiuni nominative.
S-a mai reţinut pentru capătul de cerere privind plata dividendelor că fiind în discuţie o cerere evaluabilă se impunea concilierea prealabilă conform art. 7201 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii reclamantul a promovat apel prin care arată că din conţinutul certificatului de societate autentificat sub nr. 26884/1994 care nu a fost modificat niciodată printr-un act care să-i fie opozabil şi din care să rezulte manifestarea sa de voinţă de a-şi înstrăina acţiunile.
Cât priveşte vânzarea la licitaţie a celor 105 acţiuni de P.A.S. R. către pârâtul B.A. aceasta a fost anulată prin sentinţa nr. 1483/1998 iar desfiinţarea Asociaţiei P.A.S. R. nu are nici o relevanţă sub acest aspect.
Se mai susţine că a fost desfiinţat şi actul adiţional întemeiat pe vânzarea la licitaţie prin Decizia nr. 973/2003, în calitatea sa de acţionar în baza contractului autentificat sub nr. 26884/1994 a fost recunoscută şi prin sentinţele prin care SC R. SA a fost obligată la plata dividendelor pe perioada 1995 – 2002.
De asemenea, apelantul susţine că pentru acţiunile formulate de acţionar în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, inclusiv plata dividendelor, nu se cere procedura prealabilă a concilierii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 247 din 6 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că urmare dizolvării Asociaţiei P.A.S s-au întocmit noile acte constitutive de SC R. SA respectiv statutul şi contractul de societate cu privire la care apelantul-reclamant nu a solicitat anularea parţială a actelor constitutive a societăţii pârâte întrucât în caz contrar admiterea acţiunii promovate ar echivala cu o substituire a voinţei celorlalţi acţionari, ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la sentinţa nr. 973 din 11 martie 2003, invocată de apelant ca fiind hotărârea care-i recunoaşte calitatea de acţionar, instanţa de apel a reţinut că acesta nu a făcut dovada parcurgerii iniţiate de Legea nr. 26/1990 de înregistrarea sa la Registrul Comerţului, iar hotărârea în discuţie nu-i recunoaşte această calitate în mod expres.
S-a mai considerat legală soluţia instanţei de fond privind respingerea capătului de cerere pentru plata dividendelor motivat de faptul că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., instituie procedura concilierii directe în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, constând în încercarea reclamantului de soluţionare a litigiului pe această cale, procedură neurmată în speţă.
Cu petiţia înregistrată, la data de 19 octombrie 2004, reclamantul a declarat recurs, prin care s-au reiterat criticile formulate în apel fără a se indica vreun temei legal.
Astfel, se susţine că calitatea sa de acţionar rezultă din contractul de societate autentificat sub nr. 26884/1994 în care la poziţia 13 apare înscris cu 105 acţiuni nominale numerotate de la 2665 la 2769.
Confirmarea calităţii de acţionar, consideră recurentul rezultă şi din sentinţa nr. 1370/2001 şi sentinţa nr. 973/2003 prin care SC R. SA a fost obligată la plata dividendelor pe anii 1995 – 2001.
De asemenea, se susţine că nulitatea absolută poate fi invocată şi pe cale de excepţie, ori câtă vreme prin sentinţa civilă 973/2003 a fost constatată nulitatea vânzării acţiunilor către B.A., nu există nici un alt temei ca în noul contract de societate autentificat sub nr. 1430/1998 să se menţioneze la art. 7 pct. 7 ca B.A. deţine cele 105 acţiuni.
Referitor la procedura concilierii, recurentul susţine că prin somaţia nr. 188 din 29 iulie 2003 expediată prin Birou executor judecătoresc a încercat concilierea prealabilă.
Recursul este nefondat.
Art. 304 C. proc. civ., în noua sa formulare înşiruie 9 motive de recurs abrogându-se prevederile pct. 10 şi 11. S-a accentuat astfel caracterul de cale extraordinară de atac al recursului, caracterul său nondevolutiv precum şi scopul esenţialmente de control al legalităţii, prin exercitarea recursului erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului şi eventual a revizuirii.
Deşi nu a indicat nici un temei legal în susţinerea criticilor formulate, Înalta Curte în considerarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că s-a făcut referire la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
În ce privesc criticile pentru primul capăt de cerere din acţiunea introductivă se reţine că prin sentinţa nr. 12890 din 3 iulie 2002 irevocabilă s-a stabilit clar că proprietarul acţiunilor R. SA este d-nul B.A.
Contractul şi statutul autentificat sub nr. 26884/1994 la care se referă recursul că îi conferă calitatea de acţionar au încetat să producă efecte prin înregistrarea la O.R.C. Timiş sub nr. 3047 din 22 aprilie 1995 a actului adiţional autentificat sub nr. 1429 din 16 aprilie 1998. Aferente acestui act adiţional sunt contractul şi statutul societăţii R. SA care nu îl conţin pe recurent ca acţionar, contract şi statut care sunt în vigoare şi în prezent.
Nu trebuie omis faptul că actele constitutive au avut în vedere participanţii iniţiali la privatizarea societăţii, membrii ai Asociaţiei P.A.S. R.
Aşa cum au reţinut şi instanţele inferioare pentru ca reclamantul să fie înscris în Registrul acţionarilor ca deţinător a 105 acţiuni nominative se impunea ca acesta să solicite anularea parţială a contractului de societate a societăţii pârâte, în caz contrar admiterea unei astfel de cereri echivalând cu o substituire a voinţei celorlalţi acţionari.
În ce priveşte respingerea cererii privind dividendele, se reţine că obligativitatea efectuării concilierii directe primează în procesele comerciale instanţele făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
Acest text de lege nu face distincţie în ceea ce privesc cererile evaluabile în bani ce se soluţionează într-o societate şi acţionarii săi.
Faţă de cele arătate rezultă că soluţia pronunţată este la adăpost de orice critică urmând ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Ş.Z. împotriva deciziei nr. 247 A din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC R. SA Timişoara suma de 4.958,56 lei cheltuieli de judecată şi suma de 1224 lei intimatului B.A. cu titlul de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 822/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 801/2007. Comercial → |
|---|
