ICCJ. Decizia nr. 908/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 908/2007
Dosar nr. 25296/2/2005
Şedinţa publică din 28 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2005, reclamanta SC R.T.I. SRL Bucureşti a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA Slobozia, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea acesteia la restituirea bunurilor mobile ce provin din activul SC A. SA Arad, proprietatea reclamantei sau a contravalorii acestor bunuri în cuantum de 800.000 dolari S.U.A., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 292 F a Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel reclamanta şi prin Decizia comercială nr. 158 din 23 martie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, l-a anulat, ca netimbrat, cu motivarea că în cauză apelanta trebuia să achite o taxă de timbru în cuantum de 37.000 lei şi un timbru judiciar în valoare de 1500 lei şi, deşi a fost citată cu menţiune expresă în acest sens, nu a înţeles să se conformeze dispoziţiilor legale privind timbrarea.
Apelanta-reclamantă a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, criticând-o pentru nelegalitate prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 pct. 2 C. proc. civ., iar conform art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după înfăţişare, afară numai dacă legea nu dispune altfel. A solicitat, drept urmare, admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, deoarece instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Recurenta susţine astfel că dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., stipulează în mod expres că în cazul societăţilor comerciale comunicarea citaţiei şi actelor de procedură nu se poate realiza prin afişare, or, contrar acestora, pentru termenul din 23 martie 2006, procedura de citare a societăţii sale a fost realizată exclusiv prin afişare pe „uşa principală a sediului", sediu la care funcţionează şi alte societăţii; arată, totodată, că nu i-a parvenit citaţia, deşi între orele 8,00 – 16,00 are împuternicit cu primirea corespondenţei.
În fine, susţine recurenta, prin anularea apelului formulat i-a fost creat în mod evident un mare prejudiciu, pe care legiuitorul îl sancţionează în condiţiile art. 105 pct. 2 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., comunicarea citaţiei şi altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane de la sediul acestora, or, în speţă, devine aplicabilă tocmai această situaţie de excepţie prevăzută de textul legal menţionat şi anume, lipsa oricărei persoane de la sediul celui citat, rezultând că în cauză procedura de citare s-a desfăşurat cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
Afirmaţia recurentei conform căreia nu i-ar fi parvenit citaţia pentru termenul de judecată stabilit în apel, deşi între orele 8,00 – 16,00 are un împuternicit cu primirea corespondenţei nu poate fi luată în considerare, contrar a ceea ce a constatat personal agentul procedural cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare, respectiv a faptului că nicio persoană nu a fost găsită la sediul unde trebuia comunicată citaţia, pentru că potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. 4 C. proc. civ., „procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat" or, în speţă nu s-a produs răsturnarea acestei prezumţii simple instituite de lege, prin urmarea unei proceduri de înscriere în fals.
De asemenea, afirmaţia recurentei în sensul că locaţia unde îşi are sediul, constituie în acelaşi timp şi locul unde îşi au sediul alte societăţi comerciale nu poate fi primită, atâta timp cât afişarea citaţiei s-a făcut „pe uşa principală a sediului", evidenţele O.N.R.C. au relevat că celelalte societăţi la care face referire recurenta sunt membre ale unui grup de firme R.T., iar adresa sediului recurentei este aceeaşi cu domiciliul asociatului şi administratorului unic al recurentei, R.E.
În sfârşit, „presupusa vătămare" invocată de recurentă prin crearea unui mare prejudiciu, ca urmare a anulării apelului ca netimbrat nu poate fi pusă pe seama soluţiei pronunţate de instanţa de apel ori a modului de îndeplinire a procedurii de citare în apel, de vreme ce hotărârea instanţei de apel nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
În subsidiar, în ce priveşte referirea recurentei la art. 85 C. proc. civ., pentru a ilustra faptul că s-a adus o atingere dispoziţiilor pe care le conţine, respectiv că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după înfăţişarea părţilor, este de precizat că nu s-a adus nicio atingere acestor dispoziţii care nu au fost corect reproduse, textul de lege respectiv prevăzând în realitate că „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
În consecinţă, întrucât recurenta-reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs, care în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.T.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 158 din 23 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 28 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 906/2007. Comercial → |
|---|
